Sa stiti ca minunat a facut Domnul pe cel cuvios al Sau

O cale de cunoaştere a lui Dumnezeu este de la făptura creată. Alta şi mai clară, prin robii Lui. Şi Dumnezeu n-a încetat să îşi semene învăţătura din neam în neam. Pe egipteni i-a învăţat prin Avraam, pe perşi prin acelaşi. Pe israeliţi, prin fiii lor şi alţii mulţi, şi prin Iacov pe alţii, pe cei din Mesopotamia. Vezi pe întreaga lume, dacă ar fi vrut, învăţată prin sfinţi? Şi mai înainte de aceştia potopul şi amestecarea limbilor ar fi trebuit să le trezească mintea. Dar ca nu cumva din pricina timpului să cadă în uitare ceea ce s-a întâmplat, locul primeşte un nume semnificativ şi Babilon de aici este numit, de la amestecarea limbilor, pentru ca cel ce aude, călăuzit de numire, să ajungă la originea celor întâmplate şi să înveţe puterea lui Dumnezeu. Astfel cei ce locuiau în occident toţi aflau toate din relaţiile neguţătoreşti cu egiptenii. Dar pe de altă parte, la început nici nu erau multe popoare în acea parte a lumii, ci cei mai mulţi oameni şi cele mai multe popoare se aflau în partea de răsărit. Căci şi Adam a ieşit de acolo, şi neamurile lui Noe au petrecut acolo, şi după zidirea turnului erau tot acolo şi în marea lor majoritate se statorniceau spre răsărit. Totuşi Dumnezeu a pus învăţători pentru fiecare neam pe Noe, pe Avraam, pe Isaac, pe Iacov, pe Melchisedec. De aceea şi acest profet, de la faptele prezente, îi aduce la sfinţi pe cei care trăiesc în răutate, zicând: Să ştiţi că minunat a făcut Domnul pe cel cuvios al Său. Ce înseamnă că a făcut minunat? Că l-a făcut cunoscut, strălucit şi vestit pe slujitorul Lui. Aşadar, de la rob şi de la cele ce i s-au întâmplat lui învăţaţi puterea Stăpânului Căci nu a zis doar că i-a dat bunătăţi, ci că minunat l-a făcut, arătând şi că i-a dat în chip minunat şi l-a binecuvântat cu multe faceri de minuni. Astfel s-a întâmplat şi cu Avraam. Nu numai că i-a dat pe femeia lui neatinsă, ci şi pe el l-a făcut minunat înaintea egiptenilor, încât nu numai în faptul de a nu pătimi ceva înfricoşător i-a fost lui darul, ci şi în faptul de a fi strălucit înaintea egiptenilor. Iar aceasta a fost pentru dreptatea lui, faptul de a nu pătimi ceva neplăcut. Dar şi pentru folosul acelora s-au întors de acolo cu multe faceri de minuni. Aceasta s-a întâmplat şi cu cei trei tineri, şi cu cel aruncat în groapa cu lei, aceasta s-a întâmplat şi cu Iona şi cu chitul, şi pretutindeni izbăveşte cu minuni, dar nu pe toţi, ci numai pe cel cuvios.

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Psalmi, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 40)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: