Sa te „subtiezi” cat mai mult!

Orice clipă poate să fie un timp şi orice suspinare poate să fie o rugăciune. Pentru Dumnezeu! Există o lume călugărească deosebită de cea laică, deşi, în mare, călugăr înseamnă creştin bun. Căci Dumnezeu n-a făcut rugăciuni speciale pentru călugări. Însă călugăria nu poate fi prinsă în nici un citat, în nici o cuprindere filosofică. E dincolo de înţelegere, pentru că este o luptă continuă cu Dumnezeu. Omul este creat de Dumnezeu cu voinţă liberă, cu raţiune şi cu afecte. Deci dacă mergi la mănăstire şi-ţi tai voia, eşti în luptă cu Creatorul, care te-a lăsat cu voinţă liberă. Şi atunci trebuie să birui cu orice chip, şi lui Dumnezeu îi place acest lucru. Aşa cum s-a luptat şi Iacob cu Dumnezeu şi L-a biruit – în sensul acesta: trebuie să te pierzi ca să te găseşti! Trebuie cu orice preţ să te instalezi într-o persoană îngerească. Vorbesc despre călugări, dar nu e oprit nici unui mirean de a se “subţia” cât mai mult.

Astfel că, domnule intelectual, trebuie să fii prezent la Dumnezeu, să ai în cugetul tău momente de “ţâşnire”: “Doamne, iartă-mă!”. Şi este foarte mare lucru. Eu nu cer o mie de metanii, dar întreb: “De ce ai rămas bulgăre, te-ai culcat ca un bulgăre, fără să zici măcar “Doamne, Dumnezeule, ai grijă de mine”? ”. În felul lui, fiecare ins este obligat să ţină o relaţie cu Dumnezeu, de evlavie.

Dacă mi-ar cere cineva să-i spun într-un cuvânt ce este cultura, i-aş răspunde: armonie! Dacă mi-ar cere un altul, mai pretenţios, să-i spun într-un cuvânt Biblia ce este, i-aş răspunde: armonie! Altfel spus: eşti intelectual – fii armonios cu Cel ce te-a creat!

(Arhim. Arsenie Papacioc, Cuvânt despre bucuria duhovnicească, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2003, pp. 184-185)

Categoria: Articole

Cautare: