Sa unim in rugaciune si inima, si mintea, si trupul!

Înfăptuind, păstrează, omule! Adică, rugându-te cu atenţie, păzeşte-te cu mare băgare de seamă, ca să te rogi în psalmi şi rugăciuni cu frică, bucurie, sârguinţă fierbinte şi închinăune adâncă icoanei Dumnezeieşti.

Fiindcă în pslami găseşti şi învăţătură, şi rugăciune. Nu pronunţa numai cu vârful limbii, dar roagă-te din toată inima; uneşte împreună şi trupul, şi sufletul, şi mintea. Dacă cineva s-a trudit fără înţelepciune, adică fără să fie atent la sine însuşi, acela nu va avea răsplată de la Dumnezeu ba chiar îl și va mânia.

După cum este cu neputinţă să umpli cu apă un vas spart, aşa şi acela care se roagă fără atenţie, nu va primi răsplată. Se cere, nu pur şi simplu să pronunţi psalmul sau rugăciunea ca şi cum ai îndeplini o lecţie obişnuită, dar cu psalmi şi rugăciune trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu din toată inima şi în permanenţă cu umilinţă sufletească, cu gând curat.

(Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski de la Neamţ, Crinii țarinei sau Flori preafrumoase adunate pe scurt din Dumnezeiasca Scriptură, Editura Bisericii Ortodoxe din Moldova, Orhei, 1995, p. 39)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: