Schimbul de roluri dintre sot si sotie imbolnaveste familia

Feminismul, după ce a învins în societatea occidentală, a venit şi în Rusia postsovietică, şi principala lui sarcină a fost distrugerea familiei şi căsniciei. Lucrul acesta a fost realizat pe două căi. Prima a fost cea de a li se băga în cap femeilor că nu este deloc nevoie de căsnicie (poţi să ai parte de orice satisfacţie, poţi să naşti şi să creşti copii şi fără bărbat). A doua este inocularea ideii că femeia trebuie să-l domine total pe soţ, să nu-i cedeze în nici o privinţă, să fie puternică, să câştige mult şi să se lupte cu el pentru autoritatea în familie, fiindcă în stat avem drepturi egale pentru bărbaţi şi femei, aşadar trebuie să avem aceeaşi situație şi în familie.

Apropo, celor care cred că feminismul e un curent inofensiv, de genul mişcării de cercetaşi, nu le-ar strica să citească un extras din cartea uneia dintre ideoloagele feminismului de mijloc de secol XX, pe numele său Valerie Solanas. Titlul acestei cărţi este grăitor: Societatea deplinei exterminări a bărbaţilor. Iată şi extrasul cu pricina: „Bărbaţii nu trebuie păstraţi nici măcar în vederea reproducerii. Bărbatul este un simplu accident biologic... un om neterminat... În însăşi esenţa sa, bărbatul este un parazit şi n-are dreptul moral să trăiască, fiindcă nimeni nu trebuie să trăiască pe socoteala altora...

Aşadar, exterminarea tuturor bărbaţilor reprezintă o acţiune bună şi corectă, foarte avantajoasă pentru femei, şi totodată un gest de caritate... Exterminaţi-i pe bărbaţi, şi femeile se vor schimba. Multe dintre ele vor înţelege absoluta inutilitate şi banalitate a sexului masculin... Puţinii bărbaţi rămaşi îşi vor putea târî existenţa nimicnică plimbându-se în rochii femeieşti ori se vor putea duce la cel mai apropiat centru de sinucidere, unde vor fi omorâţi fără durere prin gazare”.

Cred că nu mai este nevoie de comentarii.

Ce este însă de făcut? Bărbaţii sunt slabi. Femeile sunt emancipate pe capete, şi chiar dacă vreuna dintre ele vrea să-şi întemeieze o familie normală, cu o distribuţie normală a rolurilor, tot este nevoită să tragă „carul” familiei aproape singură. Nici pentru bărbaţii contemporani nu este prea uşor, deoarece femeile au devenit foarte independente, dârze, comportamentul lor este departe de a fi feminin. Alături de o asemenea femeie e foarte greu să fii bărbat puternic. De fapt, orice femeie vrea să fie măcar din când în când feminină şi slabă, vrea grija şi ocrotirea bărbatului iubit. De asemenea, şi bărbaţii vor să dea dovadă de calităţi bărbăteşti.

Inconştient, în adâncul sufletului, atât bărbaţii, cât şi femeile au aceleaşi năzuinţe ca acum două sute de ani şi ca acum o mie, adică pur şi simplu să fie ei înşişi: bărbaţi, respectiv femei. Aşadar, primul lucru ce trebuie făcut este schimbarea atitudinii faţă de distribuţia de forţe din familie.

În acest plan, pentru familiile ortodoxe e mai uşor: soţii ştiu ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre ierarhia familială şi se străduie să se smerească şi să-şi învingă trăsăturile de caracter care-i împiedică în căsnicie. Bineînţeles că nu este simplu şi că nu le iese totul imediat ‒ dar, după cum se ştie, dacă nu putem schimba imediat situaţia (de exemplu, în cazul variantei soţ slab ‒ soţie puternică), ne putem schimba măcar atitudinea faţă de ea.

(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, pp. 83-84)

Categoria: Familie

Cautare: