SCHIMONAHUL IRINARH SISMAN :: Pateric romanesc

SCHIMONAHUL IRINARH SISMAN - Schitul Prodromul-Muntele Athos

(1845-1920)

Acest schimonah iubitor de osteneala s-a nascut in comuna Milesti, judetul Dolj, in anul 1845. Ajungand in varsta si reusind sa invete multa carte, caci stia patru limbi straine, la urma s-a ranit cu inima spre dragostea lui Hristos.

Deci, renuntand la toate si ascultand glasul Evangheliei, in anul 1884 s-a dus in Muntele Athos si s-a facut schimonah in Schitul Romanesc Prodromul. Si era foarte osarduitor la nevointa calugareasca, tacut, smerit si rabdator. Avand ca dascal pe Cuviosul Nectarie Protopsaltul, de la dansul a invatat lucrarea cea de taina a rugaciunii lui Iisus, care este sfarsitul a toata filosofia. Ziua lucra cu mainile la gradina si cu mintea se ruga, iar noaptea mergea la biserica, citea sfintele carti si se linistea in chilie, asteptand cu bucurie venirea Domnului.

In anul 1898, Cuviosul schimonah Irinarh a fost indemnat de Duhul Sfant sa scrie pe larg istoria monahismului din Muntele Athos, dupa multe izvoare ce se afla in bibliotecile atonite. Deci, luand binecuvantare de la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului numita Prodromita si de la Cuviosul Ghedeon Georgescu, egumenul schitului, indata a inceput lucrul.

Opera sa se numeste Istoria Sfantului Munte si este formata din 20 de tomuri, cu peste zece mii de pagini. Primele 17 tomuri trateaza pe larg istoria celor 20 de manastiri mari, incepand din secolul I pana la inceputul secolului XX. Tomul 18 trateaza despre icoanele facatoare de minuni din Muntele Athos, cu numeroase minuni ale Maicii Domnului, in 150 de capete. Tomul 19 contine planse cu “manastirile Sfantului Munte”, “Crinii Raiului”, “Floarea Darului”, “Sfintii Atonului” etc. Iar tomul 20 trateaza, in prima parte, istoria monahismului romanesc atonit din inceput pana in anul 1916, cu cele peste o suta de chilii locuite de romani in timpul sau si pretioase date statistice. Ultima parte a tomului 20 contine “Istoria Schitului Prodromul”.

Cuviosul Irinarh isi incepe opera sa monumentala in anul 1898 si, dupa multe osteneli si grele ispite de la oameni si de la diavolul, precum singur spune, o termina la 6 septembrie, 1916. Prima pagina o incepe cu aceasta rugaciune: “Doamne, Dumnezeul meu, ajuta-mi in aceasta lucrare, pentru ca sa se proslaveasca numele Tau cel sfant in veci, amin. Ca cu darul Tau toate se ispravesc cu pace, Cel ce esti inceputul si sfarsitul, iar fara darul Tau, nimic nu se ispraveste”.

Marturiseste schimonahul Irinarh ca in anul 1905, pe cand scria minunile Maicii Domnului si ale icoanelor ei din Muntele Athos, deodata a cazut din lucrarea vrajmasului o piatra mare in fereastra lui, i-a spart geamul si lampa si l-a lovit peste mana cu care scria. Dar el, cerand ajutorul Preacuratei Fecioare, a continuat sa scrie mai departe. Uneori nu avea cerneala si hartie, iar alteori, fratii din schit se suparau pe el si carteau ca nu iese la ascultare. Dar batranul pe toate le rabda si cu blandetea sa facea intotdeauna pace.

Lucrarea monografica a invatatului schimonah Irinarh are o valoare de unicat, atat din punct de vedere istoric si literar, cat mai ales duhovnicesc. Opera sa este cea mai bogata monografie istorica a monahismului atonit, ce s-a scris dupa anul 1850. Schimonahul Irinarh Sisman ramane primul istoriograf roman atonit si unul din cei mai buni pe care i-a dat vreodata Muntele Athos. Acest smerit nevoitor era totodata un mare rugator si un talentat caligraf si miniaturist, copiindu-si opera intr-o frumoasa caligrafie, cu alese chenare, ornamente si icoane in miniatura, lucrate de mana lui.

Ultimii ani ai vietii sale, Cuviosul schimonah Irinarh i-a petrecut numai in post, in rugaciune si in cugetarea celor dumnezeiesti. Apoi, simtindu-si aproape sfarsitul, a primit Preacuratele Taine si si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: