SCRISOAREA CATRE DIOGNET

SCRISOAREA CATRE DIOGNET :: Patristica

Scrisoarea catre Diognet

S-a discutat si se discuta inca asupra autorului "Scrisorii catre Diognet". Cum el nu-si da numele nicaieri, iar istoricii literari ai antichitatii crestine si ai evului mediu nu pomenesc nimic de el, dar pe de alta parte critica a stabilit ca Scrisoarea catre Diognet nu apartine Sf. Justin printre operele caruia ni s-a transmis manuscrisul acestei scrisori, cercetatorii se multumesc cu rezultatul ca e vorba de un autor de la sfarsitul sec. II sau inceputul sec. III. Nu e exclus ca el sa fie un elev al Sf. Justin Martirul si Filozoful. S-a zis chiar ca autorul e Aristide sau Ipolit.

Adresantul Diognet nu e nici el identificat in mod sigur. A circulat multa vreme ipoteza ca acesta era unul din profesorii lui Marcu Aureliu. Ce e sigur, este ca Diognet e un pagan care se simte vag atras de crestinism. El cunoaste unele lucruri din crestinism, pentru ca a pus autorului scrisorii trei intrebari:

1. Care e Dumnezeul crestinilor si care e secretul acestei religii, in care nu se tine seama de lume si in care se dispretuieste moartea?

2. Care e sensul iubirii crestine?

3. De ce aceasta religie a aparut acum si nu mai devreme?

Autorul raspunde la primele doua intrebari in parte, asa cum raspunsesera apologetii anteriori sau contemporani cu el. Raspunsul la a treia intrebare e mai complex si unele din elementele lui sunt personale.

Credinta si religia crestina nu sunt o inventie pamanteasca, o cugetare muritoare sau mistere omenesti. Crestinismul nu e o inventie a gandirii sau a preocuparii oamenilor curiosi, iar crestinii nu se asaza sub tutela dogmei omenesti. Dumnezeul crestin se caracterizeaza prin putere, stapanire, bunatate si blandete. Esenta Lui este bunatatea, iubirea, lumina, puterea, iertarea si viata. Dumnezeul acesta a ajutat pe oameni, luand asupra-Si pacatele noastre prin Logos sau Cuvantul lui Dumnezeu. Logosul este Fiul lui Dumnezeu. Pe acest Cuvant, Dumnezeu L-a trimis oamenilor nu spre tiranizare si groaza, ci in bunatate si blandete. L-a trimis cu gandul mantuirii. Fiul lui Dumnezeu e dat ca rascumparare pentru ticalosiile noastre. Mantuitorul-Logos este, dupa inviere, fondatorul unui nou mod de existenta. Este modul bucuriei eterne sub lucrarea harului, este modul entuziasmului pentru gasirea adevarului, este modul iubirii transformatoare a lumii.

Crestinii duc un mod de viata exceptional. Viata lor e o prefata a nemuririi ceresti. Crestinii duc o viata pamanteasca dupa trup, dar ei au cetatenie cereasca. Ei nu sunt o rasa noua dupa trup, ci dupa duh. Ei traiesc o viata materiala ca toti ceilalti oameni, dar tinuta lor morala si duhovniceasca este exceptionala. Ei sunt pentru lume ceea ce sufletul e pentru trup.

La a treia intrebare a lui Diognet: "de ce Dumnezeu a intarziat atat de mult cu iubirea lui si cu intemeierea crestinismului?", autorul nostru raspunde ca era necesar ca oamenii sa-si dea seama de nevrednicia si neputinta lor de a trai fara bunatatea si puterea lui Dumnezeu. Incapabili prin noi insine de a intra in imparatia lui Dumnezeu, noi am ajuns in stare s-o facem numai prin puterea lui Dumnezeu.

Scrisoarea catre Diognet e un document de o rara valoare. Socotita de Renan ca "o perla a vechii literaturi crestine", apreciata elogios de critica literara pentru simplitatea si precizia stilului, pentru claritatea si frumusetea compozitiei, aceasta lucrare ne atrage, ne mangaie si ne cearta si astazi. In ea, argumentele rationale se impletesc cu caldura si lumina unor profunde convingeri de credinta.

Scrisoarea catre Diognet afirma dumnezeirea crestinismului prin superioritatea moralei evanghelice in antiteza cu morala pagana. Ea afirma nevoia revelatiei si a credintei pentru a cunoaste pe Dumnezeu, apoi dumnezeirea si intruparea lui Iisus Hristos, care a adus mantuirea, in fine, nemurirea sufletului.

Autorul cunoaste bine sistemele filosofice, de la care imprumuta formule.

Categoria: Patristica - Parinti si scriitori bisericesti

Cautare: