Secolul lui Justinian » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Secolul lui Justinian (518-610)

La inceputul sec. al VI-lea, Imperiul isi revenise de pe urma socului produs de invazii; politica riguroasa dusa de Anastasie adusese Statului prosperitate financiara, conditii care ii vor permite lui Justinian sa se indrepte mai degraba catre Occidentul roman. Acest mare cuceritor a cunoscut inca de la inceput o serie de dificultati. Urmas al unchiului sau Iustin I (518-527), el a trebuit sa faca fata in anul 532 unei teribile revolte. Unul din locurile privilegiate de dialog si confruntare intre imparat si popor era la vremea aceea hipodromul. O parte a populatiei capitalei era organizata in factiuni, la inceput indeplinind mai degraba rolul unui club insarcinat cu organizarea curselor: albastrii si verzii. Pentru asigurarea ordinii si apararii zidurilor, aceste factiuni dispuneau de asa-numitele militii, aproximativ 900 de oameni pentru albastrii si 1500 pentru verzi. Intre aceste partide formate indeosebi din tineri turbulenti, confruntarile erau frecvente; in plus, intre ele aveau loc si dezbateri religioase, verzii fiind in majoritatea lor monofiziti, iar albastrii calcedoneni. Chiar daca disputele erau frecvente, in anul 532 cele doua partide se aliaza sub deviza: Nika (invinge).

Debordat de situatie, Justinian se gandeste sa fuga. Din fericire sotia sa Teodora, care provenea din mediul popular al hipodromului, refuza ideea imparatului si in cele din urma revolta este inabusita. Dupa acest eveniment care putea avea consecinte dramatice pentru Justinian, acesta isi poate pune in aplicare cele doua obiective ale domniei sale: pe de-o parte restabilirea integritatii teritoriale si prosperitatea Imperiului, iar de cealalta parte impunerea unei ortodoxii in care imparatul putea decide asupra dogmelor si a organizarii Bisericii. Astfel se explica intreaga politica externa a lui Justinian, in care ideea dominanta era recucerirea Occidentului, in timp ce opera sa legislativasi administrativa viza sa redea Imperiului forma initialasi splendoarea sa.

Pentru problemele de ordin religios, Roma nu mai oferea solutii si de aceea Justinian ezita, inclinand in cele din urma pentru o intelegere cu Occidentul si cu papalitatea. Sotia sa, Teodora, avea insa mai mult inclinatii monofizite, intelegand poate mai bine importanta provinciilor orientale.

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: