SF. ATANASIE CEL MARE

SF. ATANASIE CEL MARE :: Patristica

Sfantul Atanasie cel Mare

Viata.

Sf. Atanasie s-a nascut in 295, la Alexandria. A fost facut citet in 312 si diacon in 318, data dupa care el a ajuns secretarul patriarhului Alexandru. Ca diacon si secretar, el il insoteste pe patriarh la Sinodul de la Niceea, in 325, unde joaca un rol decisiv in combaterea arianismului si in condamnarea lui Arie. Este ales episcop al Alexandriei, odata cu moartea Sf. Alexandru - 8 iunie 328. Sf. Atanasie a fost episcop pana in 373, adica 45 de ani. A suferit cinci exiluri, insa acestea nu l-au impiedicat sa desfasoare o bogata activitate teologica - mai ales o politica bisericeasca antiariana. Reuseste sa impiedice inlocuirea Simbolului niceean cu cel de la Rimini printre episcopii din Africa si il sprijina pe Sf. Vasile cel Mare in stradania sa pentru linistirea religioasa a Orientului. A scris mult contra arianismului si apolinarismului. A facut dovada unei sinteze ideale de severitate si blandete in toate actele de administratie bisericeasca.

A murit la 2 mai 373, dupa 45 de ani de episcopat, din care aproximativ 20 au fost petrecuti in exil. A fost unul dintre primii episcopi nemartiri care au primit un cult public.

Opera.

Opera scrisa a Sf. Atanasie numara 36 de titluri - de opere.

Apologetice.

- Cuvant contra paganilor (grecilor) - 318-320, cuprinde doua parti: in prima combate paganismul, iar in a doua indica cele doua cai prin care omul poate reveni la cunoasterea lui Dumnezeu pe care L-a parasit: anume - studiul sufletului si acela al lumii exterioare

- Cuvant despre intruparea Logosului - scris in continuarea lucrarii precedente. Este tratatul clasic patristic asupra doctrinei soteriologice a Bisericii primare. Sf. Atanasie dezvolta amplu cauzele si efectele intruparii Logosului.

Dogmatico-polemice.

- Cuvinte contra arienilor - cea mai mare si cea mai importanta opera dogmatica a sa, avand patru carti - discursuri (doar primele trei sunt autentice).

- Despre intrupare si contra arienilor

- Expunerea credintei - impotriva arianismului

- Cuvant mai mare despre credinta - impotriva arianismului.

Istorico-polemice.

- Apologie contra arienilor - justificare in fata arienilor (date si informatii)

- Contra lui Valens si Ursaciu - s-a pierdut

- Apologie catre imparatul Constantin - scrisa pe la 357, ca aparare in fata imparatului Constantin (una din cele mai reusite opere ale sale - ca arta literara)

- Apologie despre fuga sa - urmareste sa infirme acuzatiile arienilor ca el a fugit din lasitate in 356 din Alexandria

- Istoria arienilor catre monahi - scrisa in 358, la cerinta monahilor in mijlocul carora se refugiase (o istorie a certurilor ariene, precedata de o scrisoare catre monahi)

Exegetice.

Cele mai multe s-au pierdut. S-au pastrat in catrene fragmente din interpretari la Iov, Cantarea Cantarilor, Matei, Luca, I Corinteni.

- Interpretarea psalmilor - din ea avem cele ai multe framente (anii 366 - 373)

- Scrisoarea catre Marcellin - despre talcuirea psalmilor

- Despre titlurile psalmilor

- Comentarii la Eclesiast si Cantarea Cantarilor

Sf. Atanasie a scris putina exegeza la Cartile Noului Testament.

Ascetice.

- Despre feciorie - cuvant de mantuire catre o fecioara (manual de sanctificare)

- Viata Sf Antonie - una din cele mai celebre scrieri ale sale. Aceasta este raspunsul pe care autorul il da dorintei unor calugari straini, de a le prezenta pe marele anahoret. Are 94 capitole. Autorul l-a cunoscut de aproape pe Sf. Antonie, multe din elementele descrierii fiind fapte controlate. Autorul face un panegiric al Sf. Antonie. El doreste sa prezinte un model desavarsit pentru monahi. Se pune accent destul de mult pe lupta cu diavolului si uneltirile acestuia. Luptele lui Antonie cu demonii umplu pagini intregi.

Scrisori.

Scrisorile Sf. Atanasie se impart in doua mari categorii:

- oficiale -

- Scrisorile festale sau pascale - pentru informarea credinciosilor asupra datei Pastelui si indemnarea acestora sa se pregateasca pentru eveniment. Postul Pastelui, era, la inceput, de 6 zile, mai apoi precizandu-se numarul de 40 de zile. Avem 15 scrisori intr-o traducere siriaca, din anii 329 - 348. In scrisoarea 39 sunt enumerate cartile canonice ale Sfintei Scripturi - prima atestare canonica a tuturor celor 27 de carti ale Noului Testament actual.

- Trei scrisori sinodale - scrise in numele celor trei Sinoade din Alexandria - 362 - moment in care li s-a trimit antiohienilor vestitul "Tomos catre Iovian"

- Scrisoarea asupra credintei - in 363

- Scrisoarea catre episcopii africani - in 369

- Doua enciclice - una contra lui Grigorie si alta atentioneaza asupra intrigilor ariene

- doctrinare -

- Scrisoarea despre hotararile Sinodului de la Niceea - ofera mijloacele necesare apararii hotararilor Sinodului de la Niceea

- O scrisoare despre invatatura lui Dionisie, ep. Alexandriei - un tratat doctrinar in care demonstreaza ca arienii n-au dreptul sa-l revendice pe Dionisie al Alexandriei

- Scrisoare despre Sinoadele tinute la Rimini in Italia si la Seleucia, in Isauria - istoria vestitului dublu sinod. Este criticata aspru versatilitatea arienilor, mai ales a anomeilor, si schimbarea simbolurilor lor de credinta, dar e dispus sa trateze cu homiousienii.

- Patru scrisori catre Serapion, episcop de Tmuis - intre 356 - 362, in pustiu. Ele infatiseaza doctrina atanasiana despre Sf. Duh, combatand-o pe aceea a pnevmatomahilor.

- Trei scrisori adresate lui Epictet, Adelph si Maxim - au cuprins hristologic si combata ideile dochetiste

- Scrisoarea catre Epictet - are o consideratie aproape canonica

- Scrisori cu cuprins ascetic sau disciplinar - catre Dracontios, Rufinian (ep) si Ainun.

Doctrina.

Teologia sa nu poate fi considerata un sistem, adica un ansamblu de principii care sa coordoneze adevarurile dogmatice si sa traga concluziile respective, insa aportul sau pentru teologie este considerabil. Printre meritele sale de seama se numara acela al apararii cu inflacarare a Hotararile Sinodului de la Niceea. Adancimea cugetarii sale teologice, cunoasterea perfecta a problemelor si ptenta rezolvarii acestora fac din Sf. Atanasie un ziditor al teologiei sec. IV.

Ca probleme teologice esentiale prezinta:

- Sf. Treime - impotriva lui Arie, Sf. Atanasie afirma ca numele de Fiu implica notiunea de nascut, de copil, iar a fi nascut inseamna a veni nu din vointa, ci din fiinta Tatalui. Fiul are plenitudine dumnezeiasca. Nasterea aceasta a Fiului din Tatal nu se aseamana cu nasterea omeneasca. In cazul nasterii divine, Cel nascut este vesnic de o fiinta cu Nascatorul, Fiul si Tatal sunt intr-o unire dupa fiinta. Combatandu-i si ironizandu-i pe arieni, Sf. Atanasie zice ca daca Logosul nu coexista din vesnicie cu Tatal, nu exista Sf. Treime vesnica. Daca Fiul nu S-a nascut din fiinta Tatalui, ci a iesit din nimic, Sf. Treime se formeaza din nimic. A fost deci un timp cand nu exista Sf. Treime. Logosul este Fiu, insa nu prin participare, pentru ca numai fapturile au harul divin prin participare. Tatal si Fiul sunt absolut una, prin unirea dumnezeirii si a firii lor. Tatal, lucreaza prin Fiul, in Sf. Duh.

- Doctrina soteriologica - ocupa un loc central in conceptia sa teologica. Iar soteriologia are la baza intruparea Fiului lui Dumnezeu. Sf. Atanasie enumera urmatoarele motive ale intruparii:

- oamenii nu puteau sa-L cunoasca cu adevarat pe Dumnezeu, decat prin Fiul Sau

- Dumnezeu nu putea ierta pur si simplu pacatele oamenilor, fara sa Se dezminta

- El nu putea sta indiferent la pieirea noastra progresiva, dand castig cauza diavolului

- Dumnezeu nu se putea multumi cu pocainta oamenilor, care admitand ca ar fi sters pacatul, n-ar fi putut inlatura stricaciunea, moartea -pedeapsa pacatului si inerente firii noastre

- ingerii n-ar fi putut mantui pe oameni, caci ei sunt fapturi.

"Logosul, zice Sf. Atanasie, vazand ca piericiunea oamenilor nu putea fi inlaturata altfel decat prin moarte, iar El - Logosul nu putea sa moara pentru ca era nemuritor si era Fiul Tatalui, pentru aceasta El isi ia trup capabil sa moara, pentru ca acesta, participand la Logosul de peste toate, sa poata da satisfactie mortii pentru toti, sa ramana nestricacios din cauza Logosului Care salasluia in El si, in fine, piericiunea sa inceteze la toti prin harul invierii. De aici, Logosul oferindu-Si spre moarte trupul pe care si l-a luat ca pe o jertfa si ca pe o victima fara pata, a sters de la toti cei asemenea moartea prin producerea Sa pentru altii. Logosul lui Dumnezeu a achitat datoria fata de moarte. Si asa Fiul lui Dumnezeu Cel nestricacios unindu-Se cu toti printr-un trup asemenea celui omenesc, i-a imbracat pe toti in nestrica-ciune prin fagaduinta invierii".

Pe langa dumnezeirea Fiului, se urmarea si demonstrarea ideii centrale a soteriologiei atanasiene, care este indumnezeirea omului. Daca lucrarile dumnezeirii Cuvantului n-ar fi fost savarsite cu trupul, omul n-ar fi fost indumnezeit. "Logosul lui Dumnezeu S-a facut om, pentru ca noi sa fim indumnezeiti. El S-a aratat in trup pentru ca noi sa luam cunostinta despre Tatal Cel nevazut. El a rabdat batjocura de la oameni, pentru ca noi sa mostenim nemurirea". "Fiul lui Dumnezeu s-a facut om, pentru a ne indumnezei in El" - ideea centrala.

- Doctrina hristologica - sustine ca Hristos e o Persoana si ca lucrarile Lui apartin simultan ambelor firi. Logosul a luat asupra Sa suferintele trupului Sau. Hristos are doua vointe: una omeneasca, care este a trupului, si alta dumnezeiasca, care este a lui Dumnezeu. Sf. Fecioara Maria este Nascatoare de Dumnezeu, in adorarea lui Hristos, noi ne inchinam nu numai Fiului lui Dumnezeu, ci si omului.

- Starea paradisiaca si pacatul originar - Dumnezeu, prin Logosul Sau, a facut neamul omenesc dupa chipul Sau. In consecinta, El l-a inzestrat cu gandire si cu cunoasterea eternitatii divine, iar prin harul divin si prin puterea data Logosului de Tata, neamul omenesc era fericit, traia in stransa legatura cu Dumnezeu si ducea o viata fara griji, senina si nemuritoare. Dupa pacat, oamenii n-au mai ramas cum fusesera creati, ci au pierdut ceea ce primisera.

- Sf. Traditei - ii da mare importanta, ca izvor al credintei.

- Sf. Taine - Botezul savarsit de arieni nu e valabil, pentru ca el nu e facut in numele Treimii reale si adevarate. Sf. Euharistie, autorul nostru zice: "Cat timp n-au inca loc rugaciunile si cererile, painea si vinul sunt paine pura si vin pur; cand insa s-au savarsit marile si minunatele rugaciuni, atunci painea se face Trupul, iar vinul se face Sangele Domnului nostru Iisus Hristos. Aceasta se savarseste prin coborarea Logosului in paine si in vin".

Caracterizare.

Sf. Atanasie a fost unul dintre cei mai mari pastori ai Bisericii crestine din sec. IV, viata si felul conditiei sale ajungand norma pentru episcopat, zice Sf. Grigorie Teologul. El a fost "stalpul Bisericii".

Un aparator incomparabil al invataturii ortodoxe formulate la Niceea, Sf. Atanasie a avut o atitudine lineara in problemele mari ale Bisericii, nelasandu-se intimidat de nimeni.

Sf. Atanasie a fost un mare traditionalist, ca unul care a avut mereu vie in fata invatatura luminoasa si corecta a Bisericii de pana la el. Sf. Atanasie teologhiseste servindu-se de trei feluri de argumente: dreapta ratiune, Sf. Scriptura si Sf. Traditie.

Biserica noastra il praznuieste la 18 ianuarie.

Categoria: Patristica - Parinti si scriitori bisericesti

Cautare: