SF. GRIGORIE DE NYSSA :: Patristica

SF. GRIGORIE DE NYSSA

Viata.

Sf. Grigorie de Nyssa s-a nascut in jurul anului 335 in Cezareea Capadociei. Inceputul educatiei a fost in cadrul familiei, apoi langa renumitul Libaniu. Grigorie a indragit Biserica si a ajuns chiar pana la rangul de citet in ierarhia inferioara. Pentru motive pe care nu le cunoastem bine, el s-a departat de Biserica, a devenit profesor de retorica si s-a casatorit. A profesat catva timp retorica, dar in urma mortii sotiei sale Teosebia, "cu adevarat sfanta si cu adevarat sotie de preot" si in urma indemnurilor fratelui sau Vasile si a prietenului sau Grigorie de Nazianz, s-a retras la manastirea intemeiata de fratele sau Vasile in Pont. A stat aici pana in 371, cand Sf. Vasile l-a ales episcop de Nyssa.

Pentru a scapa de el, arienii i-au inscenat vina de a fi delapidat niste bunuri bisericesti. E condamnat de arieni intr-un sinod local la Nyssa, unde a fost depus din treapta, la 376. Ar fi fost arestat, daca n-ar fi fugit. Dupa moartea fratelui sau Vasile, Sf. Grigorie se prezinta ca unul din aparatorii cei mai autorizati ai Ortodoxiei in Asia Mica.

Sinodul de la Antiohia (379) ii incredinteaza misiunea de inspector bisericesc in Pont, Palestina si Arabia. In acest timp el e ales mitropolit de Sevasta, in Armenia. Talentul oratoric si stiinta teologica ale Sf. Grigorie au fost apreciate superlativ la Sinodul II ecumenic (381) unde el a fost proclamat "stalp al Ortodoxiei". Renumele de care se bucura ca orator a facut ca Sf. Grigorie sa fie chemat sa rosteasca numeroase necrologuri.

A murit probabil in 394 sau 395.

Biserica noastra il praznuieste pe Sf. Grigorie de Nyssa la 10 ianuarie.

Inalta gandire teologica si capacitate de speculatie.

Opera.

Scrieri si omilii exegetice:

- Despre crearea omului - completeaza Omiliile Sf. Vasile la Hexaemeron, care s-au oprit la ziua a cincea a creatiei. Lumea a fost facuta pentru om. Partea conducatoare a sufletului, adica mintea, nu salasluieste intr-o parte speciala a trupului. Explica alegoric crearea sexelor. Combate conceptia origenista despic pre-existenta sufletelor, dar retine ideea de apocatastasa si de mantuire generala. Materia, ca si raul, sunt umbre. Ele vor disparea. Combate metempsihoza. Trupul si sufletul incep odata si se dezvolta paralel. Sfarsitul tratatului se ocupa cu descrierea amanuntita a structurii corpului

- Apologie - menita sa raspunda la unele nedumeriri si critici pe care le trezisera Omiliile la Hexaemeron ale Sf. Vasile. Ideea de creatie se poate armoniza cu aceea de evolutie. Puterea si stiinta intrebuintate de Dumnezeu pentru crearea fiecarei parti a totului sunt urmate de o inlantuire necesara potrivit unei anumite ordini. Creatia a avut loc odata. Natura este in continua miscare si transformare. Elementele au deosebiri si corespondente care usureaza trecerea de la unul la altul.

- Despre viata lui Moise - scrisa spre sfarsitul vietii, poarta ca subtitlu "Despre desavarsirea cea dupa virtute" si e adresata unui tanar Cezar, care-i ceruse un model de viata perfecta. Moise, pe muntele Sinai, simbolizeaza ravna sufletului omenesc dupa unirea cu Dumnezeu. Se expune viata lui Moise, dupa care se mediteaza mistic faptele din cadrul acestei vieti.

- Despre pitonisa - este un mic tratat de demonologie. Comentand textul din I Regi 28, 12-18, autorul afirma ca umbra care s-a aratat lui Saul n-a fost sufletul lui Samuil, ci un demon supus vrajitoarei din Endor.

- La titlurile Psalmilor - e o introducere la studiul Psalmilor. in fond e un tratat de desavarsire vorbind despre inaltarea spirituala a sufletului prin virtute.

- La Psalmul VI, despre Octava - completeaza lucrarea precedenta, tratand despre purificare si ascensiune spirituala.

- Talcuire exacta la Eclesiastul lui Solomon - in opt omilii, da o interpretare morala acestei carti. Scopul este inaltarea mistica.

- Talcuire exacta la Cantarea Cantarilor - in 15 omilii, interpreteaza cuprinsul acestei carti in sensul nuantei mistice a sufletului cu Dumnezeu.

La Noul Testament, autorul ne-a lasat minatoarele serii de omilii:

- Despre Rugaciunea domneasca, in cinci omilii, dintre care prima trateaza despre rugaciune in general, iar celelalte dau talcuirea ortodoxa clasica.

- La fericiri, in opt omilii, care trateaza, in general, despre aceeasi inaltare a sufletului catre Dumnezeu.

Opere polemice:

- Contra lui Eunomiu - in 12 carti, sau 13 carti daca a 12-a se imparte in doua. Autorul combate aici, in primul rand, una din operele cele mai de seama ale lui Eunomiu contra Sf. Vasile: "Apologia apologiei", in trei carti, apoi o Expunere de credinta a ereziarhului, prezentata de acesta data imparatului Teodosie in 383. Apologia apologiei, pe care o combate Sf. Grigorie poate fi reconstituita aproape in intregime din opera gregoriana.

- Contra lui Apolinarie - combate tratatul lui Apolinarie intitulat "Demonstratia intruparii divine dupa asemanarea omului". Aceasta lucrare e cea mai importanta dintre toate scrierile antiapolinariste pastrate. Cuprinde 59 capitole. Autorul rezuma fidel opera lui Apolinarie si combate hristologia apolinarista in linii mari si in amanunt.

- Contra lui Apolinarie Catre Teofil al Alexandriei - scris inaintea tratatului precedent, semnaleaza patriarhului din Alexandria primejdia apolinarismului si cere condamnarea acestuia.

- Despre Sf. Duh - contra macedonienilor si pnevmatomahilor, in 25 capitole.

Opere dogmatice:

- Marele Cuvant Catehetic - cea mai importanta si mai sistematica opera dogmatica a Sf. Grigorie de Nyssa. Cuprinde 40 capitole, afara de introducere. E adresata dascalilor crestini insarcinati cu instruirea catehumenilor. Introducerea trateaza despre metoda pe care trebuie s-o foloseasca dascalul. Cuprinsul lucrarii are trei parti:

- cap. 1 - 4 - trateaza despre Dumnezeu si Sf. Treime

- cap. 5 - 32 - despre pacat, despre intrupare si mantuire prin Hristos.

- cap 33 - 37 - despre Botez si Euharistie

- cap. 38 - 40 vorbesc despre roadele credintei.

In cursul expunerii, autorul combate pe arieni, apolinaristi, manihei, iudei si pagani. Tratatul Sf. Grigore e substantial; dens, plin de tot ceea ce cugetarea elenica si crestina au creat mai solid si mai rezistent, uneori original, dar adesea sub influenta platonica, origenista, atanasiana sau chiar sub influenta Sf. Metodiu de Olimp. E o punte dogmatica intre tratatul lui Origen - Peri arhon si acela al lui loan Damaschin - Dogmatica.

- Cuvant despre suflet si despre inviere sau Macrinia - consacrat surorii sale, Macrina, si scris probabil pe la 380. E o imitatie partial reusita a celebrului dialog platonic Phaidon, care relateaza ultimele momente si idei ale lui Socrat despre moarte. Sf. Grigorie pune pe seama surorii sale Macrina ideile sale despre originea omului, despre suflet, despre moarte, despre invierea mortilor si apocastastasa.

- Contra destinului - e reproducerea unei discutii avute cu un filosof pagan la Constantinopol. Acest filosof pe care Grigorie voia sa-l convinga sa treaca de la paganism la crestinism, sustinea mortis ca totul e supus destinului si ca daca el e destinat sa ajunga crestin, va ajunge chiar fara voia crestinilor, ca impotriva destinului nu se poate face nimic. Autorul nostru intreaba daca destinul nu e Dumnezeu, la care filosoful raspunde ironic si negativ. Rolul astrelor in viata oamenilor nu se poate stabili cu certitudinea si cu precizia de care vorbeste filosoful.

- Despre copiii care mor de timpuriu - catre Hieriu, incearca sa justifice Providenta fata de moartea timpurie a atator fiinte omenesti.

Nu sunt de o autenticitate sigura:

- Despre Sf. Treime si Contra pnevmatomahilor ca Sf. Duh e Dumnezeu

- Despre deosebirea dintre esenta si ipostasa

- Despre suflet - catre Tatian.

- Ca nu sunt trei Dumnezei - catre Ablabiu, incearca sa demonstreze ca cele trei Persoane ale dumnezeirii nu sunt trei dumnezei, ci Unul.

- Despre credinta - catre Simpliciu, trateaza despre cele trei Persoane ale Sf. Treimi, indeosebi despre Fiul si Sf. Duh si raportul acestora cu Tatal;

- Sf. Duh e Dumnezeu

- Contra grecilor - dupa notiunile comune discuta fara ajutorul Scripturii notiunile de persoana, esenta si ipostasa pe care le aplica Persoanelor Sf. Treimi.

- Cuvant despre dumnezeirea Fiului si Sf. Duh - ii combate pe anomei, pe care-i compara cu epicurienii, adica cu ateii.

Scrieri ascetice:

- Despre feciorie - citeaza ca modele de feciorie pe Maria, sora lui Moise, pe Fecioara Maria, pe Iisus Hristos, pe Ap. Pavel si pe toti aceia care, ca si el, au vrut sa fie rastigniti impreuna cu Hristos.

- Viata Sf. Macrina - sora autorului si a Sf. Vasile. Aceasta biografie scrisa cu talent si caldura arata cum se practica asceza in Pont, in veacul IV. Macrina aceasta, numita cea Tanara, a jucat un rol mare in educatia si orientarea tuturor fratilor ei, de la Sf. Vasile cel Mare pana la Sf. Petru de Sevasta. Ea a determinat, prin invatatura crestina si prin aleasa ei viata personala, pe fratii ei, la imbratisarea vietii ascetice si a ravnei dupa desavarsire.

Patru lucrari mici trateaza special problema desavarsirii:

- Catre Harmonios, despre sensul numelui de crestin

- Catre monahul Olimp, despre desavarsire si cum trebuie sa fie crestinul

- Despre tinta cea dupa Dumnezeu si despre asceza cea adevarata

- Catre cei mahniti de pedepse.

Cuvantari morale:

- Contra celor ce amana Botezul

- Contra camatarilor

- Despre iubirea de saraci si despre binefacere, doua cuvantari

- La cuvantul ,, Cine face desfranare pacatuieste fata de propriul sau trup"

- Catre cei indurerati . pentru cei ce s-au mutat din aceasta viata in iad

Predici la sarbatori imparatesti:

- La Boboteaza

- Cinci predici La Paste, dintre care se pare ca a doua si a cincea nu sunt autentice

- La inaltarea lui Hristos

- Cuvant la Sf. Duh (sau la Rusalii)

Panegirice:

- La Sf. Stefan intaiul mucenic, doua . cuvantari

- La marele mucenic Teodor

- La Sf. patruzeci de mucenici, doua cuvantari

- La patruzeci de mucenici

Necrologuri:

- Cuvant funebru la Marele Vasile, propriul sau frate

- Lauda Sf. Parintelui nostru Efrem

- Cuvant funebru la Marele Meletie, episcopul Antiohiei

- Cuvant la moartea Pulheriei

- Cuvant funebru la moartea imparatesei Flaccilla

- La viata Sf. Grigorie, facatorul de minuni.

Scrisorile:

- 26 in editia Migne plus o scrisoare canonica

Au caracter in mare parte personal.

Doctrina.

Sf. Grigorie de Nyssa a fost numit "capul care cugeta" - a fost mintea cea mai speculativa si mai sistematica in ansamblul capadocienilor. Sf. Grigorie a facut mare uz de filozofie. El se foloseste la maximum de datele ratiunii. Toate elementele credintei, care pot suporta argumente rationale sau judecati de valoare, sunt prezentate - in primul rand - ca adevaruri rationale. Baza teologiei Sf. Grigorie e Sf. Scriptura.

Teognosia - cunoasterea lui Dumnezeu - e una din problemele cele mai dezbatute de Sf. Grigorie in operele sale. Cunoasterea lui Dumnezeu e scopul vietii noastre. Ea e rationala si naturala pe masura ridicarii treptate de la elementele firii celei mari si de la elementele firii umane pana la hotarul dintre sensibil si suprasensibil. Dar cunoasterea rationala sau naturala e continuata de cunoasterea mistica, adica prin credinta, pe baza revelatiei Sf. Scripturi, talmacita de Traditia patristica. Cei inaintati pe calea desavarsirii se unesc cu Dumnezeu prin contemplare.

Sf. Treime - lucrarea lui Dumnezeu in afara este comuna celor trei Persoane. Este Una si aceeasi Persoana a Tatalui din care Fiul Se naste si Sf. Duh purcede. Deosebirile, daca poate fi vorba de asa ceva intre Persoanele treimice, sunt nu de natura sau fiinta, ci de relatie. Tatal este Tata si nu Fiu, Fiul este Fiu si nu Tata de asemenea, Sf. Duh nu e nici Tata, nici Fiu. Tatal este cauza. Fiul este "Cel din cauza". Sf. Duh este "Cel ce vine din Cel din cauza". Cele trei Persoane au comun dumnezeirea. Fiul si Sf. Duh au comun faptul ca amandoi sunt din Tatal. Fiul e cauzat de Tatal prin nastere, iar Sf. Duh e cauzat prin purcedere. Fiintele create sunt de doua categorii: pur spirituale (ingerii) si trupesti (oamenii). Fiintele spirituale se pot inmulti. Materia este o concentrare de insusiri. Omul este piscul creatiei. Sufletul creste o data cu trupul, ca urmare a pacatului originar.

Hristologia - Hristos a avut firea umana integrala, adica trupul real si sufletul rational, si a avut firea divina completa. Cele doua firi sunt strans unite intre ele, alcatuind o singura Persoana. Sf. Grigorie dezvolta pe larg teoria comunicarii insusirilor.

Fecioara Maria - e Nascatoare de Dumnezeu.

Soteriologie - prin pacat noi deveniseram proprietatea demonului, caruia nimeni nu ne putea smulge prin violenta, fiindca eram stapaniti de el in chip legal. Mantuitorul ne-a scapat de stapanirea diavolului prin aceea ca acestuia i s-a oferit mai mult decat avea dreptul. Fiul lui Dumnezeu S-a intrupat, pentru ca vrajmasul sa nu se sperie ca in cazul cand Dumnezeu i S-ar fi prezentat neacoperit si sa aiba dorinta sa-si ia prada. Demonul nu si-a dat seama ca trupul lui Hristos era momeala prin care a fost prins in carligul unditei Dumnezeirii, cum li se intampla pestilor lacomi si astfel, dupa ce viata a stat in moarte si lumina a luminat in intuneric, dusmanul vietii si al luminii a disparut. Teoria aceasta a drepturilor demonului in cadrul mantuirii, teorie schitata de Origen si reluata de Sf. Vasile si de Sf. Grigorie de Nyssa, a fost combatuta de Sf. Grigorie de Nazianz si de intreaga Ortodoxie ulterioara.

Antropologie - este creatorul propriu-zis, in sens stiintific, al antropologiei crestine. Sf. Grigorie afirma ca Hristos intrupat reprezinta intreaga umanitate. Primul om creat exprima omul in general, pur spiritual, fara sex in vederea caderii in pacat. Omul asexuat si din acest punct de vedere este chipul si asemanarea lui Dumnezeu, care n-are sex, dupa cuvantul Apostolului ca "in Hristos Iisus nu e nici parte barbateasca, nici parte femeiasca" (Gal. 3, 28). Dar pe urma Dumnezeu a impartit pe om in barbat si femeie, ceea ce nu mai reprezinta chipul lui Dumnezeu.

Deci facerea omului are un aspect dublu sub raportul firii: aceasta fire are o parte care trebuie sa se asemene cu Dumnezeu si o parte care diferentiaza sexele. Omul este elementul mediator intre firea divina si netrupeasca si intre viata irationala si animala. Omul e inzestrat cu liberul arbitru, pentru ca din proprie initiativa si hotarare sa aleaga bunurile sale. Posibilitatea pacatului a stat in calitatea de creatura a omului si in libertatea duhurilor create. "Chipul lui Dumnezeu este ansamblul tuturor elementelor care caracterizeaza Dumnezeirea, in primul rand inteligenta si ratiunea, apoi independenta si libertatea" (Mar. Cuv. Cateh. 5, 7, 9). Asemanarea cu Dumnezeu este implinirea vointei Acestuia printr-o viata curata. Sufletul e simplu si nemuritor. Sufletul supravietuieste trupului.

Apocatastasa - la sfarsitul lumii, totul se va purifica treptat printr-un foc curatitor si va reveni la forma dintai. In "Despre suflet si inviere" - se ocupa special cu aceasta problema. Tratamentul purificarii se face proportional cu pacatul patruns in fiecare. Acest lucru nu se face fara durere. Starea de apocatastasa e o stare de fericire, de dumnezeire. Cei purificati de rautate vor fi intr-o stare de virtute divina, generata de firea divina, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toate.

Categoria: Patristica - Parinti si scriitori bisericesti

Cautare:

SF. GRIGORIE DE NYSSA :: Patristica

Vizualizari: 2101

Id: 2663

Imagine:



Share: