SF. IOAN GURA DE AUR :: Patristica

SF. IOAN GURA DE AUR

Viata.

Sf. Ioan Gura de Aur s-a nascut la Antiohia, probabil la 354. Tatal sau, Secundus, mare dregator militar a murit curand dupa nasterea copilului. Mama sa, Antusa, dintr-o bogata familie crestina, ramasa vaduva la 20 ani, s-a dedicat cu ravna si perseverenta educatiei fiului ei, renuntand la recasatorire.

Primele elemente ale educatiei crestine, Ioan le-a primit de la mama sa. Educatia clasica o primi de la retorul Libaniu si de la filosoful Andragatiu. Se pare ca a studiat si dreptul, intrucat ar fi pledat catva timp.

A fost botezat tarziu, probabil pe la 372, de Meletie, episcop de Antiohia. In curand fu facut citet. Incepu sa practice ascetismul acasa, pentru a nu lasa pe mama lui vaduva a doua oara. In 374 dupa moartea Antusei, Ioan a putut sa dea curs dorintei sale arzatoare pentru asceza. El s-a retras in muntii Antiohiei, unde a dus patru ani o viata severa sub conducerea unui ascet, iar dupa aceea doi ani a stat retras intr-o pestera unde si-a compromis sanatatea.

In 380 s-a inapoiat la Antiohia, iar in 381, Meletie l-a facut diacon. Timp de 10 ani, inaintea diaconatului, el a fost preocupat de problema monahismului si a fecioriei, carora le-a consacrat tratate mici. Din cei sase ani de diaconat dateaza si tratatul sau "Despre preotie".

Sf Ioan e preotit de episcopul Flavian, in 386, si primeste misiunea de predicator. Geniul si arta lui oratorica ii duc numele pana departe. El predica nu numai in biserica mare si frumoasa, zidita de Constantin, sau in biserica cea veche, ci in toate bisericile din Antiohia si din imprejurimi.

Daramarea statuilor imparatului Teodosie si ale membrilor familiei sale, in anul 387, din cauza obligatiilor fiscale, a adus locuitorilor Antiohiei amenintarea cu exterminarea totala. Era atunci un spectacol jalnic: paganii fugeau din oras, iar crestinii asteptau moartea ingroziti. Din prima saptamana a Postului mare, episcopul Flavian a plecat la Constantinopol spre a cere clementa imparatului Teodosie, iar Sf Ioan a rostit de-alungul intregului post 21 de omilii, numite "Omiliile despre statui", in care consoleaza si incurajeaza pe credinciosii ingroziti, dar face si opera morala, combatand pacatele si aratand desertaciunea lucrurilor de aici. Secolul VI ii va da supranumele de "Gura de Aur".

In timpul celor 12 ani de preotie la Antiohia, Sf. Ioan a combatut pe eretici, indeosebi pe anomei si pe iudeo-crestini, si s-a straduit pentru formarea morala a credinciosilor sai.

La moartea patriarhului Nectarie al Constantinopolului, in 397, Sf Ioan a fost numit patriarh al Capitalei prin influenta lui Eutropiu, ministru atotputernic pe langa slabul Arcadie. Aceasta ascensiune a fost o surpriza neasteptata pentru Sf. Ioan. Teofil al Alexandriei, contra vointei sale, hirotoni in arhiereu pe noul ales la 26 februarie 398. Ajuns patriarh, Sf. Ioan a inceput prin a starpi neregulile si abuzurile mediului clerical al Capitalei.

Ravna sa de reformator implacabil, tonul taios si neiertator al predicilor sale, care criticau aspru toate pacatele si pogoramintele, de jos si pana sus, la Eutropiu si Eudoxia, dragostea sa pentru saraci, pentru adevar si pentru dreptate, i-au facut multi dusmani. Face misiune externa formand si trimitand misionari pana la gotii de la Marea Neagra si Dunare. Se amesteca in administratia unor dioceze ca Tracia si Asia Mica, asupra carora n-avea jurisdictie. Merge si convoaca un Sinod la Efes, in 401, unde se produsesera nereguli si unde a pus ordine.

Legaturile cu curtea au fost intrerupte sau au fost reci. Dusmanii lui Ioan incepura sa murmure. Venirea fratilor Lungi la Constantinopol, izgoniti de Teofil din Egipt ca origenisti, avea sa provoace actul final al vietii patriarhului atat de framantat. Ioan primi pe Fratii Lungi, ii aseza undeva, dar nu intra in comuniune cu ei si nu le primi o plangere contra lui Teofil. Acestia se adresara imparatului, care dispuse convocarea lui Teofil in fata episcopului Capitalei. Teofil isi lua masuri, trimitand inainte pe Sf. Epifaniu, spre a descalifica pe Sf Ioan ca origenist, dar batranul episcop de Salamina isi dadu seama, pana la urma, de cursa in care fusese atras si pleca grabit in tara lui. Teofil insa, care veni cu 26 episcopi ai lui, stiu sa ralieze 10 episcopi nemultumiti de Ioan, 3 vaduve care se socoteau insultate de patriarh si pe imparateasa Eudoxia. Sinodul, prezidat de Teofil, convoca pe Ioan sa se prezinte la Stejar, aproape de Calcedon, spre a se dezvinovati de calomnii sau de lucruri ridicole. Ioan nu se prezenta si de aceea fu depus.

Patriarhul fu rechemat din cauza rascoalei poporului care-si cerea pastorul si din cauza unui cutremur de pamant. Patriarhul fu primit in triumf, dar impacarea n-a durat decat doua luni. Spre sfarsitul anului 403 Ioan critica aspru neoranduielile care s-au produs cu ocazia inaugurarii unei statui a Eudoxiei, aproape de Biserica unde slujea el.

Eudoxia, dupa sfatul lui Teofil, a convocat un sinod in care a depus a doua oara pe Ioan, ca nefiind reintegrat de un sinod dupa prima depunere. Aceasta se petrecea in Postul Pastelui din 404. Ioan a fost arestat in palat aproape de Paste si exilat dupa Rusalii, la 20 iunie 404.

Dupa o oprire scurta la Niceea, Sf. Ioan a ajuns 1a sfarsitul a 77 de zile, la Cucuz sau Arabissos, in Armenia Mica.

Din cauza legaturilor sale frecvente cu prietenii de la Constantinopol si Antiohia, autoritatile primira ordin sa-l deporteze la Pityus, un orasel pe malul rasaritean al Marii Negre. El a murit pe drum spre aceasta localitate, la Comana, in Pont, in ziua de 14 septembrie 407 cu aceste cuvinte pe buze: "Slava lui Dumnezeu pentru toate".

Numele sau a fost trecut din nou in diptice.

Moastele sale au fost aduse in biserica Sf Apostoli - Constantinopol, de Teodosie II - 438.

Opera.

Omilii asupra Sf. Scripturi

Asupra cartilor Vechiului Testament Sf. Ioan a scris:

- 9 Omilii la Geneza

- 67 Omilii asupra intregii Geneze

- 5 Omilii asupra Anei, mama lui Samuil

- 3 Omilii asupra lui David si Saul

- 58 Omilii asupra Psalmilor: 4-12, 43-49, 108-117, 119-150

- 2 Omilii asupra obscuritatii profetiilor

- 6 Omilii la Isaia.

Asupra caitilor Noului Testament, a scris:

- 90 Omilii la Matei

- 7 Omilii despre saracul Lazar

- 88 Omilii la Ioan

- 55 Omilii la Faptele Apostolilor

Circa 250 Omilii asupra Scrisorilor Sf. Apostol Pavel:

- 32 la Romani

- 44 la I Corinteni

- 30 la II Corinteni

- 24 la Efeseni

- 34 la Evrei

- 6 la Galateni

- 104 la celelalte Scrisori pauline.

Opere dogmatico-polemice:

- Contra anomeilor - in 12 carti - despre faptul ca Dumnezeu nu poate fi inteles.

- Contra iudeilor - in 8 carti, critica pe iudeo-crestinii care pastrau traditiile iudaice.

- Despre inviere

Cuvantari sau predici la sarbatorile mari ale Mantuitorului:

- La Nasterea Domnului - Hristos S-a nascut la 25 decembrie

- Epifania sau Botezul Domnului

- La Joia Sfanta (tradarea lui luda)

- La Vinerea Sfanta

- La inviere

- La Rusalii

Cuvantari panegirice in cinstea sfintilor:

- 7 in cinstea Sf. Pavel

- la Iov, Eleazar, Macabeii, Sf. Ignatie Teoforul, Sf. Vavila, Sf. Eustatiu, Meletie, Diodor de Tars, Roman, Varlaam, Pelaghia.

Cuvantari morale cu baza biblica:

- 2 Cateheze inainte de Botez

- 3 Cuvantari despre diavolul ispititor

- 9 Despre pocainta

- Despre calende - combatand obiceiurile din ziua de 1 ianuarie

- Despre milostenie

- Contra jocurilor de circ si contra teatrelor

Cuvantari ocazionale din care mentionam:

- 21 Cuvantari sau Omilii despre statui

- Cuvantare cu ocazia Hirotoniei sale

- 2 Cuvantari despre trecerea si nimicnicia fericirii pamantesti

- 2 Cuvantari - ante si post primului sau exil.

Opere neoratorice si tratate.

- cu caracter apologetic, ascetic si educativ-moral.

Apologetice:

- Contra lui Iulian - contra paganismului

- Despre Sf. Vavila

- Ca Hristos este Dumnezeu - mic tratat pentru dumnezeirea lui Hristos.

Ascetice:

- Catre Teodor cel cazut - doua scrisori, prin care indeamna staruitor pe viitorul episcop de Mopsuestia, sa revina in manastire, intrucat acesta, dupa ce studiase teologia si se dedicase practicilor ascetice, se retrasese in lume.

- Despre pocainta - catre Demetriu si Stelehiu - foloasele ascezei

- Contra adversarilor vietii monahale - in 3 carti - superioritatea monahismului.

- Comparatia intre un rege si un monah

- Catre Stagii - in 3 carti - rolul suferintei, care e trimisa de Providenta.

- Despre feciorie - o paralela intre feciorie si casatorie.

Educativ-morale:

- Despre slava desarta si despre educatia copiilor - deosebita importanta in educarea tinerilor.

- Catre o tanara vaduva - consoleaza pe o doamna ramasa vaduva

- Despre nerepetarea casatoriei - indeamna la perseverenta in vaduvie

- Nimeni nu e vatamat decat de sine insusi

- Catre cei ce sunt scandalizati din cauza nenorocirilor

- Contra celor ce au fecioare subintroduse - combate o nefericita traditie dupa care clericii aduceau in casa calugarite, sub pretext de a fi slujiti si de a-si spori evlavia prin ele.

- Femeile diaconite nu trebuie sa locuiasca cu barbatii - pentru diaconitelor.

- Despre preotie - capodopera literara si teologica a Sf. Ioan Gura de Aur si tratatul clasic despre aceasta Taina. E scris sub forma de dialog, personajele dialogului fiind Ioan si Vasile.

Corespondenta:

- 236 scrisori - cele mai multe din timpul celui de al doilea exil (404-407)

- caracter istoric, consolator, de recomandare si familiar.

- de mentionat sunt cele 17 scrisori adresate vaduvei si diaconitei Olimpiada, una din cele mai devotate credincioase ale Sf. Ioan Gura de Aur.

Doctrina.

Sf. Ioan Gura de Aur a fost un om practic, un educator si un reformator al societatii vremii sale. Sf. Ioan apartine Scolii antiohiene.

Sf. Scriptura este pentru autorul nostru izvorul principal al credintei, cugetarii, predicii si vietii sale.

Ideea de Dumnezeu este innascuta sufletului omenesc. Dar pe Dumnezeu nu-L putem cunoaste ce este El in Sine, stim numai ca El exista.

Hristologia. Autorul nostru combate cu anticipatie si monofizismul si nestorianismul. Ca antiohian, el sustine distinctia neta a celor doua firi in Hristos. Acesta e de o fiinta cu Tatal, deci vesnic Dumnezeu, El a luat firea noastra intacta, mai putin pacatul. El S-a nascut dupa trup, pentru ca noi sa ne nastem dupa Duh, El S-a nascut din femeie, pentru ca noi sa incetam de a mai fi fiii femeii.

Asemenea celorlalti antiohieni, el nu da Sfintei Fecioare calificativul de Nascatoare de Dumnezeu, dar nu-l da nici pe cel de Nascatoare de Hristos.

Harul joaca un rol de seama in actul sfinteniei si in acela al mantuirii noastre, dar el nu e totul; o parte in lucrarea mantuirii revine si eforturilor omului.

Sf. Taine sunt simboluri sau semne care, sub forma vazuta, ne aduc harul cel nevazut al lui Dumnezeu sau, cum zice Sf. Ioan, coboafa "inteligibilul in sensibil". Savarsitorul real al Sf. Taine este Iisus Hristos insusi, preotul nefiind decat un instrument. Ceea ce este in potir este ceea ce a curs din coasta Domnului, iar painea e Trupul lui Hristos. Unirea cu Domnul trebuie sa fie nu numai prin dragoste spirituala, ci si in realitate, adica o unire cu trupul Lui, o unire prin hranirea cu El. Sf. Euharistie e socotita identica cu jertfa de pe cruce.

Doctrina sociala.
El a fost supranumit "ambasadorul saracilor", "apostolul caritatii". El a combatut cu putere nedreptatile sociale ale timpului, provocate de inegalitatea si lupta dintre clase. A criticat aspru lacomia si luxul bogatilor in dauna saracilor, adica a muncitorilor si a sclavilor. Bunurile materiale au drept proprietar pe Dumnezeu. Omul nu este decat administratorul lor. Oamenii trebuie sa ia din aceste bunuri numai strictul necesar, in felul acesta, nimeni nu va duce lipsa. La baza proprietatii a stat de cele mai multe ori o nedreptate. Sclavii sunt egali stapanilor lor in Biserica lui Iisus Hristos. Autorul nostru nu propune eliberarea lor generala, caci aceasta era o chestiune de stat, iar el nu se amesteca in oranduirea statului, dar el cere deseori indulcirea situatiei lor si intervine pe langa unii proprietari de sclavi sa purceada la o eliberare a acestora in anumite conditii.

Familia e mult pretuita, el aparand egalitatea sotilor, care trebuie sa se influenteze in bine unul pe altul, recomanda educatia copiilor in spirit crestin, combate unele obiceiuri pagane la inmormantare.

Munca si muncitorii sunt foarte apreciati de Ioan.

Categoria: Patristica - Parinti si scriitori bisericesti

Cuvinte cheie: Sfantul Ioan Gura de Aur

Cautare: