Sfanta Cuvioasa Parascheva

Sfanta Cuvioasa Parascheva - poezie

SFÂNTA CUVIOASĂ PARASCHEVA

de Preot Sorin Croitoru

Cuvioasă Parascheva

Din pruncie-ai fost aleasă

Chiar de Tatăl Cel din ceruri

Să-I fii Domnului mireasă.

Tu ai fost izvor al milei

Încă din copilărie:

Miluit-ai toți săracii

Cu preaplină dărnicie.

Arătat-ai la orfani

Părintească gingășie,

Erai cum vroia Hristos

Ucenicii Lui să fie!

N-a fost văduvă săracă,

Nici copil mai sărăcuț,

Ca să iasă de la tine

Făr-o pâine și-un bănuț..

Cuvioasă Parascheva,

Domnul te iubea din cer:

Dădeai haina de pe tine,

Goală rămânând în ger!

Mult te mai certau părinții

Că dădeai la toți cu milă,

Dar tu le răbdai pe toate,

Fiind blândă și umilă.

Anii au trecut în grabă..

Înțeleaptă și frumoasă

Cum erai, toți flăcăiașii

Te-ar fi vrut pe loc mireasă!

Deci ți-au hotărât părinții

Să te dea prin cununie

Unui tânăr de neam mare,

Să duci trai în bogăție.

Soțul ideal, se pare:

Educat, bogat, frumos,

Dar pe tine, Cuvioasă,

Te-alesese chiar Hristos!

Ardea inima în tine

Cu un foc nepământesc,

Căci tânjeai în mare taină

După Mirele ceresc!

Însăși Floarea fecioriei,

Ea, Preasfânta Născătoare,

Te dorise să-i faci parte

Din cortegiul de fecioare!

Deci lăsându-ți scumpa mamă

Plânsă și îndurerată,

Ai plecat, fugind de-acasă

Într-o noapte înstelată..

Fără traistă, fără ploscă,

Fără bani pentru o pâine,

Tu ți-ai pus nădejdea-n Tatăl,

Pentru ziua cea de mâine!

Ai plecat spre zări albastre

În orașe neștiute.

Domnul te-a umbrit cu Harul,

Pe poteci necunoscute..

Căutând tu zi și noapte

Fericirea veșniciei,

Ai deprins cu iscusință

Tainele călugăriei.

Câte lupte cu vrăjmașul,

Paraschevo, ai mai dus..

Dar le-ai câștigat pe toate

Cu puterea lui Iisus!

Pretutindeni monahismul

Te cinstește cu uimire,

Lăudându-ți viața aspră

Ce-ai trăit-o-n mânăstire.

Demonii se-nfricoșează

Auzind de al tău nume:

N-a fost tânără vreodată,

Să-i zdrobească-așa, în lume!

Nevăzută, Maica Sfântă

Te-ajuta în toate cele:

Străluceai printre fecioare

Ca și luna printre stele!

Tuturor le dai lumină

De la Soarele Hristos,

Toți creștinii vor să lupte,

Văzând traiul tău frumos!

Pe când alții-abia încep,

Tu ți-ai încheiat suirea:

N-aveai nici treizeci de ani

Atingând desăvârșirea!

Îngerii din cer cu drag

Te priveau pe tine, Sfântă,

Iar acum, în dulci acorduri,

Ca unei prințese-ți cântă!

A trimis Domnul din ceruri

Pe-al Său înger minunat

Și ți-a poruncit printr-însul

Să te-ntorci la Epivat.

La căsuța părintească,

Mama ta nu mai era.

Se stinsese de durere

Și-acum, tatăl se stingea..

Când ai pus pe chipu-i palid

Mâna ta de post uscată,

Tatăl s-a umplut de lacrimi,

Căci te-a cunoscut îndată..

"Am greșit și eu și mama,

Fără minte ne-am opus..

Din pruncie-ai fost menită

Dumnezeului de Sus,

Căci din mii de milioane

Ce trăiesc pe-acest pământ,

Câte unul Și-l alege

Însuși Dumnezeu Cel Sfânt"!

Iar atunci, cu lacrimi multe,

L-ai iertat pe-al tău tătic:

"Nu mai plânge, scump părinte,

N-ați greșit voi cu nimic,

Dar așa a vrut să fie

Dumnezeu Cel iubitor:

Eu m-am mântuit prin lupte,

Voi v-ați mântuit prin dor!

Mergi de-acum, te-așteaptă mama,

Cu Măicuța Domnului,

Vă ajung și eu din urmă,

Căci simt plumbul somnului"!

Deci sub mâna ta uscată

S-a stins chinuitu-ți tată,

După care moștenirea

Ți-ai dat la săraci, îndată.

Astfel tu prin milostenii,

Pe Hristos L-ai îmblânzit:

Al tăicuțului tău suflet

În Rai s-a sălășluit.

Cuvioasă Parascheva,

Nici tu mult n-ai mai trăit..

La scurt timp după-al tău tată

Într-o peșteră-ai murit,

Iar niște creștini, din milă,

În ascuns te-au îngropat

Chiar pe malul unei ape,

În orașul Epivat..

Ne mirăm cu toții, Sfântă,

Că și-n moarte-ai fost smerită,

Dar ce zic? Și după moarte,

Cu-ngroparea-ți tăinuită!

Prin aceasta te asemeni

Cu-al tău Mire Preafrumos.

(Am citit în Evanghelii

Cum fu îngropat Hristos)..

Precum Domnul, DUPĂ MOARTE,

Paraschevo, te-ai slăvit.

Însuși Dumnezeu din ceruri

De-a ta slavă S-a-ngrijit!

Trupul tău, ce din pruncie

Era de Duhul Sfânt,

Se umplu chiar după moarte

De mireasmă, sub pământ.

Nu atinse stricăciunea

Trupul tău de Har păzit,

Dimpotrivă, el devine

Un odor de toți dorit!

Ale tale Sfinte Moaște

Au fost scoase la lumină

După vise și vedenii

De la Pronia divină

Și au înțeles cu toții

Că acest trup cuvios

Răspândind mireasmă bună

E al Sfintei lui Hristos.

Deci au început să curgă

De la Moaște mari minuni:

N-au rămas cu mâna goală

Oamenii smeriți și buni.

Celor ce cu umilință

Te chemau în rugăciune,

Le-mplineai pe loc dorința,

Săvârșind câte-o minune!

Te-au pictat și în icoane,

Cum te știm, în schimă-albastră,

Ținând cu tărie-n mână

Sfânta Cruce, arma noastră!

Ale tale Sfinte Moaște

Deseori au fost mutate

Prin biserici bizantine

Ca să fie apărate.

Turcii cucereau pe-atunci

Toată lumea bizantină,

Supunând la mare caznă

Și Biserica creștină.

Prefăceau în pașalâcuri

Țări bogate și frumoase,

Ucideau pe bieții oameni

Prin biserici și prin case..

Tot ce-avea Ortodoxia

Pe atunci frumos și sfânt,

Turcii au dorit să ardă

Și să bage sub pământ!

De aceea, Cuvioasă,

Deseori erai mutată

Și prin locuri felurite

Racla ta a fost purtată.

În orașele în care

Racla sfântă poposea

Se făceau minuni slăvite:

Harul tău nu se oprea!

Astfel, Sfântă Parascheva,

Cea de trei ori fericită,

Tu, ce ai trăit în taină,

Ai ajuns de toți dorită!

S-a dus vestea despre tine

Până în Moldova noastră,

Cuvioasa Parascheva

Îmbrăcată-n schimă-albastră..

După multă strămutare,

Tu, ce ești în cer Mireasă,

Ai ales Țara Moldovei

Să îi fii Împărăteasă.

Așadar Vasile Lupu,

Al Moldovei domnitor,

Pentru tine, Paraschevo,

S-a făcut risipitor:

Cheltuind talanți de aur

Și făcând ce-a trebuit,

Patriarhul ecumenic

Racla ta i-a dăruit.

Așezată-n raclă nouă

Ai venit cu mare fală

Din orașul Semilunii,

Pân' la Iași, în capitală.

Cât erai tu, Cuvioaso,

De poporul meu dorită..

Nici în părinteasca-ți țară

Nu ai fost așa iubită!

Mai întâi la "Trei Ierarhi",

Apoi la Mitropolie

Milioane de români

Ți-au cântat tropare ție!

Cuvioasă Parascheva

Acum tu ești SF NTA NOASTRĂ,

Mielușeaua lui Hristos,

Îmbrăcată-n schimă-albastră..

amin

Categoria: Poezie religioasă

Cautare: