În aceste scurte şi sobre cuvinte pe care Iisus i le adresează slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda – Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă (Ioan 5, 8) – următor mărturisirii bolnavului că zace de treizeci şi opt de ani şi că nu se află om să-l bage în apa tulburată, mie îmi pare a discerne un indubitabil accent de mânie. Mi-L închipui pe Domnul cu ochii ţintă la patul acela respingător, infect şi spurcat, la zdreanţa aceea omenească, neputincioasă, pironită zice-s-ar ca şi bătută-n cuie pe ticăloasa targă (aşa cum aveau să-L ferece şi pe El de lemnul blestemat al Crucii) şi, parcă peste măsură de scârbit, mohorât şi indignat de starea la care poate coborî o făptură a Sa, nu mai pierde timpul cu întrebări de tipul: „Crezi tu că pot Eu face aceasta?” ori cu grăiri circumstanţiale, gen: „Fie ţie după credinţa ta”. Ci se răsteşte în tonalitate militară insului ce-I stă în faţă, şi spre a pune imediat capăt înrobirii omului de către obiect îi dă porunca: Scoală-te şi ia-ţi patul.
Patul e reaşezat în condiţia-i obiectivă, firească de lucru, de rob – simplă, împuţită unealtă confecţionată al omului, fiinţă liberă şi purtătoare de suflu divin. Se curmă astfel scandaloasa, revoltătoare situaţie, veche de zeci de ani, în care omul fusese un soi de anexă, de accesoriu al unor scânduri sau unor sârme neînsufleţite. Hristos ni Se dezvăluie zbuciumat, grăbit, oţărât. Drept care şi trece peste obişnuitele formule: „Iertate îţi sunt păcatele” ori „Fii tămăduit de nevoinţa ta”; explicându-se totodată şi intonaţia militară a celor ce – aspru şi precis – cuvântează nefericitului de pe năsălie. Hristos îl ştia că a păcătuit şi nu s-a arătat vrednic să-şi agonisească un prieten, un salvator, dar n-are a face: Într-atâta Îl supără şi-L răscoleşte condiţia mizerabilă a unei fiinţe omeneşti, adică a unuia în care pâlpâie totuşi Duhul Sfânt încât nu mai dă ascultare decât milei mânioase dintr-Însul, clocotului de compătimire şi groază şi, sărind peste orice fel de rostiri antecedente săvârşirii unei minuni, trece fulgerător la esenţă şi strigă: „Ridică-te şi umblă”.
(Nicolae Steinhardt, Monahul Nicolae De la Rohia, Dăruind vei dobândi, Editura Dacia, 1997, p. 209)
Categoria: Articole
Cautare:
Sfanta Manie
Vizualizari: 809
Id: 13654
Imagine:
Share:
Daca iubirea dispare ca virtute personala, atunci Evanghelia crestina se denatureaza
Diavolul lucreaza impotriva mantuirii noastre, ispitindu-ne in multe feluri si fara vrerea noastra
Randuiala cunostintei celei duhovnicesti este sa simta desfatarea veacului celuilalt
Episcopii s-au facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu
Sa ne curatim de gandurile, visarile si simtamintele patimase
„Vesnica pomenire!”
Ce înseamnă literele IC XC / NI KA ?
Reguli pentru crestinii care merg duminica la Biserica
Cum trebuie sa se incheie fiecare rugaciune crestina?
Pietism, zelotism, intelectualism, hipercriticism
Usa pocaintei
Ce urăm de zilele sfinților?
L-am rugat pe Dumnezeu
Semnificatia zilelor din Saptamana Mare - Pr Teofil Paraian
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.