SFANTA MUCENITA FILOTEIA :: Pateric romanesc

SFANTA MUCENITA FILOTEIA de la Curtea de Arges

(secolele XII-XIII)

Aceasta sfanta fecioara si mielusea iubita a lui Hristos era de neam romano-bulgar, nascandu-se pe la inceputul secolului XIII (circa 1206), in orasul Tarnovo, vechea capitala a Bulgariei. Tatal sau era lucrator de pamant, iar mama sa, de origine valaha, era casnica.

Dupa ce dadu fiicei sale o aleasa crestere duhovniceasca si o lega cu inima de dragostea lui Hristos, mama se muta la viata vesnica, lasand copila orfana in grija tatalui ei. Apoi el, recasatorindu-se, a lasat pe fericita Filoteia in grija mamei vitrege. Dar, ca de obicei, copila era adeseori asuprita, pedepsita si chiar parata la tatal ei, pe motiv ca n-o asculta, ci merge prea des la biserica si ca risipeste averea casei, dand-o milostenie la copiii orfani si saraci. Pentru aceasta era certata de tatal ei.

Insa fecioara Filoteia nu se tulbura, nici nu punea la inima aceste ispite ce i le facea satana prin invidia mamei vitrege, pentru a o indeparta de la faptele cele bune, pe care le invatase de la buna ei mama. Ci dimpotriva, pe masura ce crestea, Filoteia mergea continuu la slujbele bisericii, impartea hainele ei bune si mancarea la copiii saraci care ii ieseau in cale, iar acasa se ruga si postea mereu. Caci trei erau faptele ei bune care o incununau: rugaciunea, fecioria si milostenia.

Cand avea numai 12 ani, a binevoit Dumnezeu s-o invredniceasca pe fericita Filoteia de cununa muceniciei si de bucuria imparatiei ceresti, intr-un chip ca acesta. Fiind toamna si tatal ei lucrand la camp, Filoteia era trimisa zilnic de mama vitrega sa-i duca de mancare pe ogor. Dar fericita obisnuia sa imparta cate putin din mancare la copiii saraci, care ii ieseau in cale. Observand tatal ei ca mancarea nu-i ajunge, si-a certat femeia pentru aceasta, iar ea i-a zis:

- Intreaba pe fiica ta ce face cu mancarea, ca eu iti trimit mancare destula la camp!

Atunci, ticalosul tata, maniindu-se pe fericita Filoteia, si-a pus in minte s-o pandeasca pe cale si sa afle ce face cu mancarea de nu-i ajunge. Intr-o zi, la amiaza, pe cand el o pandea dintr-un desis, a vazut pe Filoteia cum imparte mancarea la copiii saraci care ii ieseau inainte. Atunci, pornindu-se cu manie de fiara, din indemnul diavolului, a aruncat cu barda ce o purta la brau asupra Sfintei Filoteia si, taind-o la picior, in putina vreme, din cauza ranii, fericita si-a dat sufletul in mainile preadulcelui ei mire, Iisus Hristos. Astfel, tatal ei dupa trup a devenit prigonitorul si ucigasul ei pentru credinta, dupa cuvantul Evangheliei, care zice: “Si va da frate pe frate la moarte si tata pe fiu” (Matei 10,21).

Cuprins de frica si mustrare, a incercat sa ridice de jos sfantul ei trup, dar n-a putut, caci trupul Sfintei Filoteia, devenind facator de minuni, se ingreuiase ca o piatra. Atunci nefericitul tata a alergat la arhiepiscopul Tarnovei si, marturisindu-si pacatul, i-a spus toate cele intamplate. Arhiepiscopul cu tot clerul si multime de popor au iesit afara din oras, cu tamaie si lumanari in maini, sa ridice trupul cel proslavit al Sfintei Mucenite Filoteia si sa-l duca in catedrala din cetate. Dar cu randuiala divina, trupul ei nu se lasa nicidecum ridicat de la pamant.

Vazand ca nu este voia Sfintei Filoteia sa ramana in patria ei, arhiepiscopul cu slujitorii sai au facut multe rugaciuni catre Dumnezeu si catre mucenita, numind numeroase manastiri, biserici si catedrale din sudul si nordul Dunarii, sa vada unde anume doreste sa ramana sfintele ei moaste. Dar trupul ei nu se usura. La urma au numit si Manastirea Curtea de Arges si, prin minune dumnezeiasca, moastele Sfintei Filoteia s-au usurat si au putut fi ridicate si asezate in sicriu spre inchinare.

Intelegand ca Sfanta Mucenita Filoteia doreste sa fie dusa in Tara Romaneasca, la Manastirea Curtea de Arges, arhiepiscopul a scris voievodului Radu Negru sa primeasca acest sfant si nepretuit odor pentru ocrotirea si mangaierea poporului roman binecredincios. Astfel, clericii Tarnovei au insotit in procesiune sfintele moaste pana la Dunare, iar de aici le-au intampinat clericii, monahii si credinciosii romani in frunte cu mitropolitul si domnul tarii si le-au dus cu alai domnesc la Manastirea Curtea de Arges, unde le-au asezat in biserica.

Asa au ajuns moastele Sfintei Mucenite Filoteia in tara noastra. Ele se bucura de mare cinste in Biserica Ortodoxa Romana, alaturi de ale celorlalti sfinti care au moaste pe pamant romanesc. Dar mai ales in judetele Arges, Dambovita si Prahova, Sfanta Filoteia este cinstita in mod deosebit cu pelerinaje locale la moastele ei si cu rugaciuni pentru cei bolnavi, dintre care multi capata sanatate si ajutor. Cel mai mare pelerinaj la moastele Sfintei Filoteia se face, insa, la 7 decembrie, cand are loc praznuirea ei anuala. Atunci iau parte numerosi credinciosi din multe zone ale tarii si se face procesiune in curtea manastirii cu sfintele ei moaste.

In trecut se faceau vara, pe timp de seceta, procesiuni pentru ploaie prin satele Munteniei, iar Dumnezeu, cu rugaciunile ei, binecuvanta pamantul cu ploaie si mangaiere. Procesiunea se facea astfel: preotii si enoriasii satelor isi trimiteau cate o delegatie de tarani la Manastirea Curtea de Arges pentru a solicita moastele Sfintei Mucenite Filoteia in satele lor. Dupa ce obtineau de la episcop si staret cuvenita binecuvantare, se stabilea ziua procesiunii si traseul ce urma sa fie parcurs. Apoi se amenaja o masina speciala pentru transportul sfintei racle si al preotilor calugari delegati. Pana nu demult, sfintele moaste se transportau in trasura cu cai albi.

Credinciosii, in port national, impreuna cu preotul, in vesminte si cu Sfanta Evanghelie, asteptau sfintele moaste la hotarul satului, avand in maini flori, busuioc si lumanari aprinse. De aici, in sunetul clopotelor, procesiunea se indrepta spre biserica din centrul satului. In fruntea procesiunii mergeau batranii purtand in maini cruci, prapuri, felinare si steagul tricolor. Dupa ce se facea slujba in biserica si se canta acatistul Sfintei Mucenite Filoteia, toti satenii, batranii, vaduvele, bolnavii, mamele si copiii se inchinau si sarutau sfintele ei moaste. Apoi, procesiunea se continua pe camp, in vatra satului, unde se faceau rugaciuni staruitoare pentru ploaie, cu toti credinciosii in genunchi. Dupa slujba, sfintele moaste erau duse mai departe in satele vecine. Cu rugaciunile Sfintei Filoteia, Dumnezeu trimitea ploaie peste campul insetat si intarea credinta si speranta in inimile credinciosilor.

Sfanta Mucenita Filoteia, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: