SFANTA TEODORA DE LA SIHLA :: Pateric romanesc

SFANTA TEODORA DE LA SIHLA

(secolele XVII-XVIII)

Viata

Cuvioasa Teodora de la Sihla este cea mai aleasa calugarita sfanta pe care au odraslit-o manastirile romanesti. S-a nascut in satul Vanatori-Neamt, in prima jumatate a secolului XVII. Tatal ei, Stefan Joldea, era armas al cetatii Neamtului. Dupa moartea surorii sale Maghita (Marghiolita?), Teodora a fost casatorita cu un tanar din Ismail. Dar, neavand copii, s-au dus amandoi la manastire. Fericita Teodora a imbracat haina calugareasca la Schitul Varzaresti-Ramnicu Sarat, iar sotul ei s-a calugarit la Schitul Poiana Marului, cu numele de Elefterie.

Risipindu-se schitul de catre turci, Teodora s-a facut pustnica in Muntii Buzaului. Apoi, retragandu-se in tinutul Neamt, a sihastrit singura ca la 30 de ani intr-o pestera din Muntii Sihlei, asemenea Cuvioasei Maria Egipteanca. Deci, bineplacand lui Dumnezeu, s-a mutat din viata aceasta in primele decenii ale secolului XVIII si a fost ingropata in pestera.

In primele decenii ale secolului XIX, moastele Cuvioasei Teodora de la Sihla au fost luate de familia boierilor Sturza, ctitori ai acestui schit, si duse la biserica zidita de ei in satul Miclauseni-Iasi. Iar in anul 1856 au fost date Manastirii Pecersca din Kiev, unde se afla si astazi, in schimbul mai multor randuri de vesminte de fir.

Fapte si cuvinte de folos

1. Acest fericit vlastar al monahismului romanesc a fost din pruncie ales si sadit in casa lui Dumnezeu. Caci, fiind insotita cu barbat, fericita Teodora nu a gasit odihna sufletului ei pana nu s-a facut mireasa lui Hristos. Astfel, neavand ea copii, a parasit cele trecatoare si a imbracat haina pocaintei in Schitul Varzaresti din tinutul Buzau.

2. Aici a sporit atat de mult fericita Teodora, in tacere, in rugaciune si ascultare, ca in putini ani a ajuns la masura celor batrani, invrednicindu-se a se ruga din inima si a cunoaste multimea ispitelor vrajmasului. Pentru aceea, toate maicile o iubeau si se foloseau de smerenia, de ne vointa si de ravna ei.

3. Navalind turcii pe Valea Buzaului si arzand schitul lor, Cuvioasa Teodora s-a ascuns in munti cu maica ei duhovniceasca, schimonahia Paisia. Acolo s-au nevoit in post si priveghere cativa ani, rabdand barbateste foamea, frigul si alte negraite ispite de la diavoli. Caci, intrarmandu-se fericita cu rugaciunea cea de foc a inimii, pe toate le rabda si se impartasea de mangaierile cele de taina ale Duhului Sfant.

4. Raposand in munte maica ei duhovniceasca, prin anii 1670-1675, Cuvioasa Teodora a fost calauzita de Dumnezeu catre Muntii Neamt, in patria ei. Aici, inchinandu-se la icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din Manastirea Neamt, a fost trimisa pentru sfat la egumenul Schitului Sihastria, ieroschimonahul Varsanufie. Acesta, intelegand ca doreste viata pustniceasca si cunoscand cu duhul virtutea ei, a impartasit-o cu Trupul si Sangele lui Hristos. Apoi, dandu-i calauza pe duhovnicul Pavel, i-a spus:
- Du-te la pustie pentru un an de zile, in padurile din Muntii Sihlei. De vei putea suferi, cu darul lui Hristos, greutatea si ispitele cele cumplite ale pustiei, ramai acolo pana la moarte. Iar de nu vei putea rabda, retrage-te la o manastire de calugarite si-ti lucreaza in smerenie mantuirea sufletului tau.

5. Cautand Cuviosul Pavel o chilie pustniceasca parasita pentru fericita Teodora si negasind, a intalnit un sihastru batran, ce se nevoia sub stancile Sihlei. Acesta, fiind vazator cu duhul, a zis:
- Nevoieste-te, maica Teodora, in chilia mea, caci eu ma duc in alt bordei pustnicesc. Deci, asezand ieroschimonahul Pavel pe Cuvioasa Teodora in Muntii Sihlei si binecuvantand-o, s-a intors din nou la schit.

6. In aceasta chilie pustniceasca s-a nevoit Sfanta Teodora aproape 30 de ani, slavind neincetat pe Dumnezeu si biruind prin rabdare, rugaciune si smerenie toate cursele vrajmasului. Caci, fiind intarita cu putere de sus, n-a mai coborat din munte, nici ajutor omenesc de la nimeni n-a mai primit. Numai singur fericitul Pavel, duhovnicul ei, urca uneori la chilia ei cu Preacuratele Taine si cele de nevoie vietii pamantesti. In aceasta ingereasca ne vointa atat de mult a sporit cuvioasa, incat facea priveghere de toata noaptea cu mainile inaltate la cer, pana se revarsau zorile si se lumina la fata cu lumina de sus, apoi se odihnea doua ore si iar incepea. Hrana primea numai dupa doua zile, putini pesmeti cu ierburi de padure, feriga si macris, numit “Macrisul Sfintei Teodora”. Iar apa aduna din ploi, intr-o scobitura deasupra unei stanci, numita pana azi “Fantana Sfintei Teodora”. Si, adevarata minune, ca apa din stanca nu seca niciodata.
Mai tarziu, raposand Cuviosul Pavel, fericita Teodora a ramas numai in grija lui Dumnezeu.

7. Odata, navalind turcii asupra satelor si manastirilor din tinutul Neamt, s-au umplut codrii de sateni si de calugari. Atunci au ajuns cateva calugarite si la chilia Cuvioasei Teodora. Deci, le-a zis fericita:
- Ramaneti voi in chilia mea, caci eu am alt loc de adapost. Din ceasul acela s-a dus intr-o pestera mica din apropiere si acolo se nevoia singura, nestiuta de nimeni, iar noaptea se odihnea putin pe lespedea de piatra care se vede pana astazi in fundul pesterii.

8. Odata, ratacind o ceata de turci prin Muntii Sihlei, din lucrarea satanei, au dat de pestera Cuvioasei Teodora. Deci, navalind asupra ei ca s-o ucida, sfanta a cazut in genunchi si, inaltandu-si mainile catre cer, a strigat:
- Izbaveste-ma, Doamne, de mainile ucigasilor! In clipa aceea s-a deschis prin minune peretele din fundul pesterii, iar mireasa lui Hristos, ascunzandu-se in padure, s-a izbavit de moarte.

9. Fiind cu totul uitata de oameni si neavand pe nimeni la batranetile ei, si-a pus toata nadejdea numai in Dumnezeu. Astfel, parasind chilia, Sfanta Teodora se nevoia in pestera ca un inger in trup. Acum, nici frigul, nici foamea nu le mai simtea, nici diavolul n-o mai chinuia. Ci se ruga neincetat lui Dumnezeu cu mainile inaltate la cer, pana se rapea cu mintea la cele ceresti, iar cu trupul se ridica deasupra pamantului. Atunci i se lumina fata prin harul Duhului Sfant, iar din gura ei se inalta in sus rugaciunea ca o vapaie de foc, asemenea marilor sfinti. Ca ajunsese fericita Teodora la rugaciunea cea mai inalta, in extaz, si se indulcea in chip negrait de cele dumnezeiesti.

10. Hainele Sfintei Teodora ajunsesera acum niste zdrente, care cu greu ii acopereau trupul slabit de aspra nevointa. Inca si hrana terminandu-se, pasarile cerului, la porunca Ziditorului, ii aduceau zilnic faramituri si coji de paine de la trapeza Schitului Sihastria. Iar fericita se ruga neincetat pentru lume si se bucura de apropierea mutarii din trup. Insa, timp de 40 de zile inainte de obstescul sfarsit s-a rugat lui Dumnezeu sa-i trimita un preot, ca sa-i aduca Preacuratele Taine. Iar Domnul nu a trecut cu vederea dorinta sufletului ei.

11. Odata, a observat egumenul Sihastriei, Varsanufie, stoluri de pasari ducand catre Sihla faramituri in cioc. Deci, cugetand in sine ca traieste acolo vreun sihastru sfant, a trimis doi frati sa vada unde se opresc acele pasari. Astfel mergand ei, i-a cuprins noaptea si, ratacind prin padure, se rugau si asteptau sa se faca ziua. Apoi, observand inaintea lor o raza de lumina ce se ridica la cer, s-au apropiat si au vazut o femeie luminata la chip, inaltata de la pamant si rugandu-se cu mainile in sus. Era Sfanta Teodora.
- Multumesc Tie, Doamne, ca m-ai ascultat!, a zis fericita. Apoi a adaugat catre cei doi frati:
- Nu va temeti, fratilor, caci sunt o smerita roaba a lui Hristos! Dar mai intai aruncati-mi o haina sa ma imbrac, ca sunt cu trupul gol!
Apoi, chemandu-i, le-a spus viata si sfarsitul ei apropiat si le-a poruncit, zicand:
- Coborati la schit si spuneti egumenului sa trimita pe duhovnicul Antonie si pe ierodiaconul Lavrentie la mine cu Trupul si Sangele lui Hristos.
- Cum sa ajungem la schit noaptea, au raspuns fratii, caci nu cunoastem drumul?
- Mergeti dupa lumina care se vede inaintea voastra si numaidecat veti ajunge!

12. Auzind egumenul de Sfanta Teodora, in zorii zilei a trimis la Sihla pe duhovnicul Antonie cu ierodiaconul si cu cei doi frati si au aflat pe Sfanta Teodora la rugaciune pe cetina de brad dinaintea pesterii. Deci, mai intai cuvioasa si-a marturisit taina vietii ei si a primit dezlegare de la duhovnic. Apoi a rostit Crezul, a primit dumnezeiestile Taine si, cerand binecuvantare de la preot, a zis:
- Slava Tie, Doamne, pentru toate! In clipa aceea, Sfanta Teodora si-a dat fericitul ei suflet in bratele lui Hristos, iar trupul ei purtator de buna mireasma a fost prohodit si asezat cu cinste de parinti in pestera in care s-a nevoit.

13. Vestea despre viata si mutarea Sfintei Teodora de la Sihla s-a raspandit repede in toate manastirile si satele din Moldova si chiar dincolo de hotarele ei. De aceea alergau la moastele ei din pestera calugari si credinciosi de prin sate si mai ales cei bolnavi, si se vindecau de suferinta. Caci trupul ei preamarit cu neputrezirea era izvorator de buna mireasma si facea minuni. Unii sarutau sfintele ei moaste, altii isi atingeau bolnavii de sicriu, iar altii se spalau cu apa din fantana ei si primeau ajutor si mangaiere.

14. Sfantul trup al Cuvioasei Teodora de la Sihla, numita si “Paman- teana”, a stat la Sihla in pestera peste o suta de ani, bucurandu-se de o profunda venerare, mai mult decat toti ceilalti sfinti romani. De la adormirea ei pana astazi, merg in pelerinaj la Schitul Sihla, anual, mii de credinciosi si-i cer ajutorul.

Prin anii 1830-1835, moastele Sfintei Teodora au intrat in posesia familiei Sturza, care le-a asezat in sicriu de argint si le-a dus in biserica din satul Miclauseni-Iasi. Iar in anul 1856 au fost daruite Manastirii Pecersca din Kiev, in schimbul unor vesminte de fir si depuse in catacombele ei, unde se afla si astazi, cu numele “Sfanta Teodora din Carpati”, iar in ruseste “Sveti Teodora Carpatina”. Sufletul ei insa se roaga neincetat inaintea Preasfintei Treimi pentru noi si pentru toata lumea.

Sfanta Preacuvioasa Maica Teodora, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Categoria: Pateric romanesc

Cuvinte cheie: Sfanta Teodora de la Sihla

Cautare: