SFANTUL DANIIL SIHASTRUL :: Pateric romanesc

SFANTUL DANIIL SIHASTRUL

Manastirea Voronet

(secolul al XV-lea)

Viata

Cuviosul Parintele nostru Daniil Sihastrul a fost unul din cei mai mari sfinti pe care i-a odraslit pamantul Moldovei, mare dascal al pustiei si povatuitor al calugarilor.

Acest sfant al neamului nostru s-a nascut intr-o familie de oameni saraci de pe mosia Manastirii Sfantul Nicolae din Radauti, la inceputul secolului al XV-lea, primind la botez numele de Dumitru. Cand avea 16 ani, s-a facut calugar in aceeasi manastire, cu numele de monahul David. Dupa cativa ani de aspra nevointa se invredniceste de harul preotiei si se retrage la Manastirea Sfantul Lavrentie din comuna Vicovul de Sus. Apoi, fiind chemat de Duhul Sfant la viata pustniceasca, s-a facut schimonah cu numele de Daniil, inainte de anul 1450, si s-a nevoit singur in nestiute osteneli duhovnicesti, mai intai in preajma Manastirii Neamt, pe valea paraului Secu, apoi pe valea paraului Putna, intr-o mica chilie sapata in piatra. (Astazi se afla aici satul Laura, derivat de la “Lavrentie” sau de la “lavra”,)

Dupa sfintirea Manastirii Putna (1470), Cuviosul Daniil Sihastrul s-a retras in preajma Manastirii Voronet, unde si-a sapat chilie in piatra, sub stanca Soimului. Aici se nevoieste singur inca 20 de ani in placere de Dumnezeu, crescand numerosi ucenici si facand multe minuni de vindecare.

In anul 1488, odata cu zidirea bisericii Manastirii Voronet, Sfantul Daniil Sihastrul se coboara in obste, avand peste 80 de ani, si ajunge egumen al acestei manastiri. Mai traind inca putin si fiind cinstit de popor ca sfant si facator de minuni, Cuviosul Daniil si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezeu prin anul 1496 si a fost asezat in biserica, unde se afla pana astazi.

Fapte si cuvinte de invatatura

Sfantul Daniil Sihastrul, fiind ales de Dumnezeu din sanul maicii sale pentru viata cea ingereasca a pustnicilor, s-a dovedit din pruncie purtator de Hristos. Ca niciodata nu lipsea de la biserica, nici se juca cu ceilalti copii, nici nu cauta odihna si mancare. Ci, mereu se ruga si intru toate asculta de parinti.

Cand avea varsta ca de 10 ani, fiind dat sa invete carte in Manastirea Sfantului Nicolae din Radauti, copilul Dumitru, desi tanar cu varsta, s-a dovedit batran cu intelegerea. Ca in putina vreme a deprins Ceaslovul si Psaltirea pe de rost, precum si nevointa cea duhovniceasca. Pentru aceasta, cuviosii calugari foarte mult il iubeau si se foloseau de blandetea si priceperea lui, ca era intotdeauna umbrit de darul Duhului Sfant.

Dupa cinci ani de ucenicie, tanarul ostas al lui Hristos s-a facut calugar, primind numele marelui prooroc si imparat David. Si era intru toate ascultator cuviosilor parinti, avand ca dascal si parinte duhovnicesc pe mult nevoitorul si purtatorul de Dumnezeu Sfantul Ierarh Leontie de Radauti.

Acest tanar monah David era foarte ravnitor in nevointa vietii calugaresti. Cel mai mult iubea linistea, postul si rugaciunea. Zilnic nu gusta nimic pana la asfintitul soarelui, iar uneori postea desavarsit cate trei si chiar cinci zile si se hranea numai cu legume si ierburi. In ascultare era tacut, bland si tuturor supus, iar la biserica zabovea ziua si noaptea ca o candela mereu nestinsa. Inca si la chilie dormea putin pe un mic scaunel, mereu veghind si cugetand la cele dumnezeiesti. Iar dintre carti, cel mai mult iubea Psaltirea pe care o stia pe de rost si o repeta zilnic.

Asa nevoindu-se cativa ani de zile, Cuviosul David s-a facut vas al Sfantului Duh, invrednicindu-se de darul preotiei si al facerii de minuni. Multi bolnavi, auzind de minunile ce se faceau prin rugaciunile lui, alergau la smeritul ieromonah David si se vindecau de suferintele lor. Altii veneau sa-i ceara sfat, ca era foarte intelept in cuvant si inainte vazator, iar altii veneau sa-i marturiseasca pacatele, ca ajunsese cuviosul vestit duhovnic in partile de nord ale Moldovei.

Vazand ieromonahul David ca este inconjurat de lume si nu mai are liniste la rugaciune, temandu-se de duhul slavei desarte, a luat binecuvantare de la episcopul de Radauti si s-a retras la Manastirea Sfantul Lavrentie (Laurentiu). Dar si acolo il cautau credinciosii, precum si cei bolnavi de duhuri necurate. Cuviosul David, insa, ziua facea ascultare si statea intre oameni, iar noaptea priveghea, se ruga si impletea cosuri de nuiele pentru obste. Asa isi omora cuviosul ispitele tineretii si cugetul slavei desarte.

Odata l-a trimis egumenul cu oarecare ascultare in orasul Siret. Acolo, inconjurandu-l credinciosii, a zabovit cuviosul o zi, neputand a se intoarce la timp in manastire. Atunci, egumenul i-a dat canon sa nu mai iasa o vreme din lavra. Deci, smerindu-se ieromonahul David, si-a implinit cu bucurie canonul, dand slava lui Dumnezeu pentru toate.

Trecand cativa ani si Cuviosul David sporind mult in nevointa duhovniceasca, se simtea chemat de Duhul Sfant la viata pustniceasca. Sufletul sau era ranit de dragostea lui Hristos si dorea sa-L slaveasca neincetat cu ingerii si cu sihastrii din codrii Carpatilor. Deci, primind binecuvantare de la egumenul Manastirii Sfantul Lavrentie, a imbracat mai intai marele si ingerescul chip al schimniciei, schimbandu-si numele din David in Daniil. Apoi, tainuindu-se de lume, s-a retras singur in adancul codrilor pe valea paraului Secu-Neamt, cu putin inainte de anul 1450, unde s-a nevoit 14 ani in aspre osteneli calugaresti. Apoi, vazandu-se inconjurat de lume, s-a retras in nordul Moldovei, aproape de sihastria Putna.

Calauzit de Dumnezeu, Cuviosul Daniil si-a facut mai intai o coliba de lemn pe valea paraului Viteul. Apoi, afland o stanca mare in apropiere, si-a sapat cu dalta o mica chilioara in peretele stancii, cat sa poata incapea. Alaturi si-a scobit o alta incapere, drept paraclis de rugaciune, cum se vede pana astazi. In aceasta stanca s-a nevoit Cuviosul Daniil in placere de Dumnezeu mai mult de 20 de ani.

Nevointa Preacuviosului Parintelui nostru Daniil Sihastrul in chilia de la Putna era aceasta:

Ziua si noaptea priveghea cu neincetata rugaciune si cugetare la cele dumnezeiesti, postind pana la asfintitul soarelui. Din chilie nu iesea deloc toata saptamana. Mancarea lui era formata din pesmeti de paine, radacini si ierburi, iar lucrul mainilor sale era impletirea cosurilor de nuiele. Duminica savarsea Sfanta Liturghie si se impartasea cu Trupul si Sangele lui Hristos, apoi primea pe cei ce veneau la el pentru vindecare de boli si pentru cuvant de folos. In posturi postea cate trei si uneori cinci zile si avea darul rugaciunii si al lacrimilor.

Pentru sfintenia vietii sale, pentru postul cel indelungat si pentru privegherile cele de toata noaptea cu rugaciuni si cu lacrimi, Cuviosul Daniil Sihastrul a fost multa vreme ispitit de satana, cautand sa-l alunge din pustie si sa-l arunce in pacatul cel cumplit al slavei desarte. Dar cuviosul, cerand ajutorul lui Hristos si cu puterea Sfintei Cruci, toate cursele diavolului le biruia. Pentru aceea, in putina vreme s-a invrednicit de la Dumnezeu de darul lacrimilor, al mai inaintevederii si al vindecarii de boli. Caci izgonea duhurile necurate din oameni numai cu cuvantul si vindeca tot felul de bolnavi. Apoi cunostea cugetele cele ascunse si spunea multora tainele cele viitoare, caci era plin de darul Duhului Sfant.

Pentru niste daruri ca acestea, numele cuviosului se facuse cunoscut in toata tara Moldovei, iar poporul, de la mic pana la mare, l-a numarat din tinerete in ceata sfintilor. Cei mai multi il numeau “Sfantul Daniil, Sihastrul cel Batran”, caci era parinte si povatuitor al tuturor sihastrilor din nordul Moldovei. Altii, indeosebi calugarii, il numeau “Sfantul Daniil Schimonahul”. Iar dupa mutarea sa din trup, era numit in popor “Sfantul Daniil cel Nou”, ca sa-l deosebeasca de alti cuviosi cu acelasi nume.

In anul 1451, intamplandu-se grabnica moarte domnului tarii, Bogdan Voievod, fiul sau Stefan cu greu a scapat de primejdie. Deci, auzind de nevointa si minunile Sfantului Daniil Sihastrul si fiind in grea stramtoare, a fost calauzit de Duhul Sfant la chilia lui. Aici, poposind cateva zile, si-a marturisit cugetele inaintea cuviosului, a primit de la el dezlegare de pacate si multe cuvinte de mangaiere. Apoi, linistindu-i sufletul, marele sihastru l-a binecuvantat, s-a rugat pentru dansul, i-a proorocit ca in curand va fi domn al Moldovei si l-a liberat cu pace.

In primavara anului 1457, Stefan cel Mare, ajungand pe scaunul Moldovei, s-a incredintat de implinirea proorociei Sfantului Daniil Sihastrul si de darul lui Dumnezeu care era intru dansul. Din anul acela, cuviosul i-a fost marelui domn cel dintai sfetnic, duhovnic si rugator catre Dumnezeu. Adeseori, voievodul poposea la chilia lui, isi marturisea pacatele, ii cerea cuvant de folos si nimic nu facea fara rugaciunea si binecuvantarea lui. Iar cuviosul il imbarbata si il indemna sa apere tara si crestinatatea de mainile paganilor, incredintandu-l ca, de va zidi dupa fiecare lupta cate o biserica spre lauda lui Hristos, in toate razboaiele va birui.

Astfel, ascultandu-l, Stefan cel Mare a aparat cu multa vitejie Biserica lui Hristos si tara Moldovei dupa caderea Bizantului, aproape o jumatate de secol, castigand 47 de razboaie si inaltand 48 de biserici. In felul acesta, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit un mare aparator al Ortodoxiei romanesti si ctitor duhovnicesc al manastirilor inaltate la indemnul sau.

Odata, poposind domnul Moldovei in chilia cuviosului, a fost indemnat de marele sihastru sa zideasca in apropiere de chilia sa o manastire de calugari, intru pomenirea Adormirii Maicii Domnului, catre care avea mare evlavie. Deci, ascultandu-l Stefan Voievod si impreuna alegand locul, cu binecuvantarea lui s-a inceput in anul 1466 zidirea Manastirii Putna. Iar in anul 1470, cand s-a sfintit acest dumnezeiesc lacas, insusi Sfantul Daniil a luat parte, fiind cinstit de toti ca un al doilea ctitor.

Se mai spunea despre dansul ca, voind Stefan Voda sa-i incredinteze manastirea, de multe ori l-a rugat sa fie egumen si parinte duhovnicesc al Putnei. Dar cuviosul, socotindu-se nevrednic de o cinste ca aceasta, a ramas mai departe la mica lui chilie din pestera.

Pentru sfintenia vietii sale, Cuviosul Daniil Sihastrul s-a dovedit din tinerete purtator de Hristos si mare dascal al linistii si rugaciunii lui Iisus. In timpul vietii sale nu era in Moldova alt sihastru si duhovnic mai vestit, nici alt lucrator si dascal al rugaciunii mai iscusit decat el. De aceea, toti egumenii si duhovnicii din nordul Moldovei, ca si dregatorii din sfatul tarii, il aveau de parinte duhovnicesc.

Urmand exemplul vietii sale, numerosi calugari iubitori de liniste din chinovii se retrageau in pustie cu binecuvantarea Cuviosului Daniil si deveneau sihastri si lucratori sporiti ai rugaciunii lui Iisus. Astfel, acest mare ascet al Moldovei avea prin manastiri si sate numerosi fii duhovnicesti, iar prin munti si prin codri avea peste o suta de ucenici sihastri care se nevoiau in placere de Dumnezeu, dupa sfatul sau. Asa a creat Sfantul Daniil Sihastrul in Moldova o mare miscare isihasta, aproape fara egal, innoind astfel, pentru multa vreme, viata duhovniceasca prin manastiri si schituri si ridicand o intreaga generatie de sihastri si rugatori ai neamului.

Dupa anul 1470, vazand cuviosul ca la Putna.nu mai are liniste din cauza manastirii si a multimii credinciosilor, a parasit chilia in care se nevoise peste douazeci de ani si s-a retras in taina in codrii seculari din jurul Manastirii Voronet. Aici se nevoiau ca la cincizeci de calugari sub povatuirea ieroschimonahului Misail, vrednic ucenic al Sfantului Daniil. Deci, afland un loc retras in preajma manastirii, si-a facut o mica chilie deasupra stancii numita “Soimul” si aici se ostenea cuviosul in desavarsita liniste si placere de Dumnezeu.

Insa n-a trecut multa vreme si indata numele lui s-a facut cunoscut in toate satele din partea locului, incat veneau la el tot felul de bolnavi, paralizati, oameni stapaniti de duhuri necurate si se vindecau. Credinciosii, neputand ajunge la chilia lui, asteptau jos in manastire, iar cuviosul cobora noaptea, se ruga pentru ei, le spunea pricina suferintei, ii sfatuia, ii binecuvanta si ii trimitea sanatosi la casele lor.

In vara anului 1476, Stefan cel Mare, pierzand lupta de la Razboieni in fata turcilor, s-a dus la chilia Sfantului Daniil Sihastrul, bunul sau parinte duhovnicesc de la Voronet. Deci, “batand Stefan Voda in usa sihastrului sa-i descuie, a raspuns sihastrul sa astepte Stefan Voda afara pana va termina ruga. Si dupa ce si-a terminat sihastrul ruga, l-a chemat in chilie pe Stefan Voda. Si s-a spovedit Stefan Voda la dansul. Si a intrebat Stefan Voda pe sihastru ce va mai face, ca nu poate sa se mai bata cu turcii. �Inchina-voi tara la turci sau nu?� Iar sihastrul a zis sa nu o inchine, ca razboiul este al lui, numai dupa ce va izbavi, sa faca o manastire acolo, in numele Sfantului Gheorghe”. Deci, crezand domnul Moldovei in proorocia Sfantului Daniil ca va birui pe turci si luand de la el rugaciune si binecuvantare, indata a adunat oaste si a izgonit pe turci din tara. Asa ajuta cuviosul cu rugaciuni fierbinti catre Dumnezeu sa se izbaveasca Moldova si tarile crestine de robia paganilor.

Raposand mitropolitul Teoctist, in toamna anului 1477, Stefan cel Mare s-a sfatuit cu clerul si episcopii tarii sa aleaga pastor si parinte al Moldovei pe Sfantul Daniil Sihastrul de la Voronet. Dar cuviosul, auzind de aceasta, s-a rugat cu lacrimi lui Dumnezeu si voievodului sa nu-l lipseasca pana la moarte de fericita lui liniste. Deci, cucerindu-se toti de smerenia si sfintenia lui, si-au cerut iertare si l-au lasat in pustie sa slaveasca neincetat pe Dumnezeu.

Timp de 20 de ani cat a sihastrit la Voronet, Cuviosul Daniil a creat aici o noua vatra isihasta, tot atat de importanta ca si cea de la Putna. Caci in putina vreme s-au adunat in jurul sau zeci de sihastri, unii mai nevoitori decat altii, care se osteneau, fie in codrii Voronetului, fie in Muntii Raraului, fie de-a lungul Carpatilor Rasariteni. Cei mai multi practicau rugaciunea lui Iisus, postul si tacerea. Altii citeau zilnic Psaltirea, altii faceau mii de metanii si impleteau cosuri, iar altii, fiind buni caligrafi, scriau carti de slujba pentru biserici si manastiri. Cei mai alesi ucenici ai Cuviosului Daniil Sihastrul au fost: mitropolitul Grigorie Rosea, monahul caligraf Ioan, precum si egumenii Misail si Efrem, toti din Manastirea Voronet. Apoi Cuviosul Pahomie Sihastrul si egumenul Nil din Manastirea Slatina; egumenul Paisie, Paladie-Sihastrul si Anastasie Sihastrul de la Manastirea Neamt; Isaia Pustnicul de la Manastirea Moldovita, egumenul Gherontie de la Humor si multi altii.

Aducandu-si aminte Stefan cel Mare de fagaduinta data lui Dumnezeu si Sfantului Daniil Sihastrul, in vara anului 1488 a zidit din temelie, la Manastirea Voronet, o frumoasa biserica din piatra inchinata Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, in locul vechii biserici de lemn. La 14 septembrie, in acelasi an, biserica a fost sfintita de mitropolitul Gheorghe, in prezenta fericitilor ei ctitori, Stefan Voievod si Cuviosul Daniil Sihastrul, si a zeci de mii de credinciosi, calugari, clerici si dregatori de tara. In aceasta zi, cu sfat de obste, Sfantul Daniil, desi batran, a fost numit egumen al Manastirii Voronet.

Timp de aproape 10 ani, Sfantul Daniil a povatuit obstea Manastirii Voronet, ca un mare parinte duhovnicesc al calugarilor, al sihastrilor si al intregii Moldove. Caci, desi petrecea mai mult la chilia sa de pe stanca Soimului, fiind foarte iubitor de liniste, adeseori cobora in obste, marturisea soborul, tamaduia pe cei bolnavi ce se adunau de prin sate si ii sfatuia pe toti. Apoi, iarasi se retragea la chilia sa.

In timpul egumeniei sale, Manastirea Voronet a trait cea mai infloritoare perioada duhovniceasca din istoria sa, fiind socotita multa vreme lavra isihasmului din Moldova. Toti monahii din obste, care numarau peste saizeci de nevoitori, practicau rugaciunea lui Iisus. Unii erau vestiti pastori si duhovnici, altii erau dascali invatati in scoala manastirii si neobositi caligrafi, iar cei mai multi erau calugari de rugaciune, care slaveau pe Dumnezeu neincetat si se rugau pentru toata lumea. La Voronet au invatat carte si au deprins nevointa duhovniceasca numerosi preoti de parohie, egumeni, episcopi, monahi, sihastri si dregatori de tara. Iar in codrii seculari din muntii Voronetului, ai Raraului si Stanisoarei, se nevoiau pentru dragostea lui Hristos alti peste cincizeci de sihastri, ucenici ai Sfantului Daniil. Pe toti acestia ii supraveghea si ii povatuia pe calea cea buna a imparatiei cerurilor marele egumen si povatuitor de suflete, Cuviosul Parintele nostru Daniil, “Sihastrul cel Batran”.

Ajungand vas ales al Duhului Sfant, plin de tot felul de bunatati si trecand de varsta de nouazeci de ani, Sfantul Daniil marele sihastru al Moldovei, dascalul pustiei si facatorul de minuni, si-a dat sufletul in bratele lui Hristos la sfarsitul secolului al XV-lea (1496). Multimea ucenicilor lui impreuna cu mitropolitul si domnul tarii l-au plans indeajuns si l-au ingropat in pronaosul bisericii Manastirii Voronet, punand deasupra o piatra cu inscriptia: “Acesta este mormantul parintelui nostru David, schimonahul Daniil”. Apoi, impartind credinciosilor multe milostenii si sarutand sfintele lui moaste, s-a intors fiecare la ale sale.

Dupa savarsirea sa, vazand ucenicii si credinciosii ca se fac oarecare minuni si vindecari de boli la moastele cuviosului, l-au trecut in ceata sfintilor, numindu-l “Sfantul Staret Daniil”, “Sfantul Daniil Sihastrul”, sau mai ales “Prea Cuviosul de Dumnezeu rugatorul Parintele nostru Daniil cel Nou”. Obstea Manastirii Voronet, impreuna cu mitropolitul Grigorie Rosea, ucenicul sau, au pus acestei lavre, dupa hramul Sfantului Mare Mucenic Gheorghe, al doilea hram in cinstea “Sfantului Daniil cel Nou”, pomenindu-l in randul fericitilor ctitori. Totodata i-au randuit zi de praznuire peste an, anume dupa pomenirea Sfantului Daniil Stalpnicul, a treia zi. Astfel, in Moldova, pomenirea Cuviosului Daniil Sihastrul s-a facut, secole de-a randul, la 23 aprilie, hramul Manastirii Voronet, si la 14 decembrie, a treia zi dupa ziua Sfantului Daniil Stalpnicul (11 decembrie). Ca sfant cu aureola a fost pictat pentru prima data in anul 1547, de acelasi mitropolit, pe peretele de sud al bisericii Manastirii Voronet, in stanga usii de intrare in pridvor, cum se vede pana astazi, tinand in mana sa un sul desfacut pe care scrie: “Veniti, fratilor, de ma ascultati. Va voi invata frica Domnului. Cine este omul…”.

Ravna credinciosilor a indemnat pe calugarii de la Manastirea Voronet, la inceputul secolului al XVII-lea, sa scoata din mormant moastele facatoare de minuni ale Sfantului Daniil Sihastrul si sa le aseze in biserica, in sicriu frumos impodobit, pentru inchinare. Pe acestea insusi mitropolitul Dosoftei le-a sarutat. Vestea minunilor lui ajunsese pana la Kiev, in Polonia, in Transilvania, in Sfantul Munte, de unde veneau credinciosi sa i se inchine si toti il numeau “Sfantul Daniil cel Nou, facatorul de minuni”.

In anul 1749, egumenul Manastirii Voronet, anume Ghedeon, a dat Manastirii Putna degetul aratator al Sfantului Daniil ferecat in argint, unde se pastreaza pana astazi. Moastele poarta inscriptia: “Aceste relicve le-am ferecat eu, Ghedeon, egumen de la Voronet, cu toata cheltuiala mea, in anul 1749, decembrie 4″. In anul 1775, Moldova de nord ajungand sub ocupatia Austriei, moastele Sfantului Daniil Sihastrul au fost asezate din nou in mormantul sau, unde se pastreaza pana astazi.

Sfinte Preacuvioase Parinte si facatorule de minuni Daniile, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi!

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: