SFANTUL IERARH GHELASIE :: Pateric romanesc

SFANTUL IERARH GHELASIE - Mare egumen al Manastirii Ramet - Alba

(secolele XV-XVI)

Manastirea Ramet din Muntii Apuseni, una din cele mai vechi manastiri romanesti, a fost intemeiata pe la inceputul secolului al XIII-lea de vestitii eremiti ce se nevoiau in pesteri pe valea paraului cu acelasi nume. In secolele urmatoare, Manastirea Ramet avea o obste destul de numeroasa si egumeni devotati, care aparau cu multa putere credinta ortodoxa in satele romanesti transilvanene.

Cuviosul Ghelasie ieroschimonahul a fost cel mai vestit egumen cunoscut al Manastirii Ramet, cinstit ca sfant in satele din Muntii Apuseni. Era originar din partea locului. Luand din tinerete jugul lui Hristos, mai intai s-a nevoit ca sihastru pe valea paraului Ramet, deprinzand de la cei mai iscusiti eremiti mestesugul luptei duhovnicesti. Apoi, curatindu-si mintea de cugetele cele rele si invrednicindu-se de darul facerii de minuni, a coborat in obste si a ajuns vestit egumen al Manastirii Ramet.

In traditia locului se spune ca Sfantul Ghelasie avea doisprezece ucenici, cu care impreuna se ruga si impreuna postea, savarsind sfanta slujba cu mare osardie si frica de Dumnezeu. In toata saptamana, egumenul Ghelasie nu primea mancare, indestulandu-se numai cu Preacuratele Taine. Ziua mergea cu ucenicii la ascultare, iar noaptea facea priveghere si savarsea Sfanta Liturghie. Numai sambata si Duminica manca impreuna cu calugarii la trapeza manastirii.

Acest cuvios egumen era, de asemenea, mare parinte duhovnicesc al sihastrilor din Muntele Ramet si al satenilor din Tara Motilor. In posturi cerceta pe toti sihastrii ce se nevoiau in pesteri si el insusi se ostenea la rugaciune impreuna cu dansii. Apoi cobora in manastire unde il asteptau credinciosii si mocanii de prin munti. La fericitul Ghelasie veneau si multi bolnavi, mai ales cei stapaniti de duhuri rele, si cu rugaciunea lui se vindecau, caci avea mare dar de la Dumnezeu.

Odata, fiind cu ucenicii la adunat fan in poiana manastirii numita Hopati si fiind mare arsita, incat toti sufereau de sete, Cuviosul Ghelasie a cazut la rugaciune si indata au aflat un izvor cu apa. Acest izvor de apa rece se vede pana in zilele noastre si se cheama “Izvorul Cuviosului Ghelasie”. Multi sateni iau apa din acest izvor pentru sanatate si binecuvantare.

Alta data, urcand cuviosul in poiana cu asinul sau la adunat fan, si-a cunoscut dinainte sfarsitul. Deci, rugandu-se mult, si-a chemat ucenicii poruncindu-le sa traiasca in desavarsita dragoste, sa iubeasca biserica si sa fuga de betie si desfranare. Apoi, sarutandu-i pe toti, si-a dat sufletul in bratele lui Hristos. In traditia manastirii se spune ca, in ceasul cand cobora asinul de pe munte cu trupul Sfantului Ghelasie, au inceput clopotele de prin sate sa sune singure. Apoi, fiind plans de ucenici, a fost ingropat langa zidul bisericii si multi bolnavi se vindecau la mormantul lui. Potrivit unei insemnari de pe vechea fresca din biserica, Cuviosul Ghelasie a fost hirotonit episcop si a pastorit, atat obstea monahilor de la Ramet, cat si Arhiepiscopia Ortodoxa a romanilor din Transilvania.

In vara anului 1924, venind paraul mare, a dus in vale multe oase din cimitirul manastirii. Atunci si craniul Sfantului Ghelasie, fiind scos din mormant, s-a oprit in fereastra bisericii vechi si se pastreaza cu cinste in sfantul altar, spre mangaierea credinciosilor. Sufletul sau in cer este numarat in ceata Cuviosilor Parinti.

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: