SFANTUL IOAN ARHIEPISCOPUL :: Pateric romanesc

SFANTUL IOAN ARHIEPISCOPUL - Manastirea Rasca

(secolele XVI-XVII)

Viata

Acest ierarh sfant al Bisericii Ortodoxe Romane era de loc din tinutul Sucevei. Parintii sai se numeau Gheorghe si Anastasia. Prin anul 1560 a intrat, ca fiu duhovnicesc al episcopului Macarie de Roman, in obstea Manastirii Rasca, ajungand mai tarziu egumen si duhovnic. Intre anii 1598- 1605 a fost episcop de Husi; apoi episcop de Radauti, intre anii 1605-1608, cand este ales mitropolit al Moldovei. El insa, renuntand la scaun, se retrage la manastirea de metanie si dupa putin timp se muta la cele vesnice. Viata sa, atat de sfanta, ne ramane in mare parte necunoscuta, fiind ascunsa in Hristos. Cel dintai care l-a facut cunoscut si l-a cinstit ca sfant a fost evlaviosul mitropolit Dosoftei al Moldovei.

Fapte si cuvinte de invatatura

Cuviosul Ioan de la Rasca, “arhiepiscopul cel sfant si minunat”, cum l-a numit mitropolitul Dosoftei, a fost chemat de Hristos din tinerete la viata calugareasca, avand ca dascal si povatuitor pe episcopul Macarie de Roman, care i-a fost egumen si duhovnic. De la el a invatat cunostinta cartii, iar de la cuviosii duhovnici si sihastri din munti a invatat lucrarea cea ingereasca a rugaciunii inimii si paza mintii de gandurile cele desarte, care vin de la diavoli. Astfel, in putina vreme, a implinit ani indelungati, ajungand la masura barbatului desavarsit.

Acest vas ales al Duhului Sfant avea, indeosebi, doua mari fapte bune: rugaciunea curata insotita de lacrimi si o negraita dragoste pentru Hristos si pentru oameni. Prin aceste doua bunatati a biruit toate ispitele vrajmasilor si, curatindu-si mintea si inima, a ajuns purtator de Hristos, plin de blandete si smerenie. In acea vreme nu era altul mai sporit ca el in manastirile Moldovei. Era inca mare lucrator si dascal al rugaciunii inimii.

Invrednicindu-se de darul preotiei, Cuviosul Ioan s-a facut egumen si mare parinte duhovnicesc in Manastirea Rasca, caci pe toti ii miluia si ii mangaia cu alese cuvinte duhovnicesti si ii povatuia spre urcusul cel duhovnicesc prin insasi pilda vietii sale. Acest egumen a adunat in jurul sau numerosi calugari si a desavarsit lucrarea duhovniceasca inceputa de episcopul Macarie la Rasca. Cerceta, de asemenea, pe sihastrii din muntii Rascai, le aducea Preacuratele Taine si zabovea la chiliile lor, mai ales in sfintele posturi, caci in sufletul lui se odihnea Hristos. Sub povatuirea acestui sfant egumen, Manastirea Rasca ajunsese la cea mai inalta inflorire duhovniceasca.

Pentru o nevointa aleasa ca aceasta, Cuviosul Ioan s-a invrednicit de darul facerii de minuni si al inaintevederii. Din aceasta pricina, multi credinciosi de prin sate alergau la chilia lui, ii cereau sfintele rugaciuni, isi marturiseau pacatele si primeau sanatate, caci era parinte sufletesc al tuturor si toti il cinsteau ca pe un sfant barbat si plin de har.

In anul 1574, navalind paganii, au pradat numeroase sate si manastiri din centrul Moldovei. Atunci, multi oameni au scapat de moarte cu rugaciunea si milostenia Cuviosului Ioan. Caci, adunandu-se mii de sateni in curtea manastirii de frica turcilor, blandul egumen i-a adapostit, i-a hranit si i-a mangaiat pe toti cu nadejdea milei lui Dumnezeu. Apoi, cunoscand cu duhul ca si Manastirea Rasca va fi jefuita de turci, a facut cuviosul priveghere de toata noaptea impreuna cu tot soborul, a savarsit Sfanta Liturghie si a impartasit poporul cu Trupul si Sangele lui Hristos. Iar in zorii zilei, binecuvantandu-i, le-a dat hrana si i-a trimis sa se ascunda in munti. In urma, marele staret a luat clopotele ctitoresti si le-a aruncat in iazul manastirii pentru a nu le topi paganii. Asemenea si odoarele ingropandu-le, a luat icoana Sfantului Ierarh Nicolae, patronul acestui sfant lacas si, ingenunchind, a inconjurat biserica impreuna cu parintii. Apoi, sarutandu-se unii cu altii, s-au risipit in munti, la chiliile fericitilor sihastri si acolo au zabovit ca la trei ani, pana s-a linistit tara.

Vazand mitropolitul si domnul Moldovei nevointa Cuviosului egumen Ioan, in anul 1598 l-au ales episcop de Husi, impotriva voii sale, pastorind bine turma lui Hristos timp de 7 ani, caci ducea aceeasi petrecere ca la manastire si era mereu inconjurat de popor. A pastorit si Episcopia Radautilor inca trei ani. Apoi, fiind ales mitropolit al Moldovei si iubind mai mult linistea si rugaciunea decat cinstea cea trecatoare, Cuviosul Arhiepiscop Ioan, cerandu-si iertare, s-a retras la fericita liniste de la Rasca. Aici, mai traind putin in rugaciune si smerenie, si-a dat sfantul sau suflet in mainile Marelui Arhiereu Iisus Hristos.

Sfinte Ierarhe Ioane, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii!

Categoria: Pateric romanesc

Cautare: