Sfîntul Iona, Arhiepiscopul Novgradului,
făcătorul de minuni
(26 noiembrie)
Acest fericit Iona s-a născut şi a crescut în marea cetate
a Novgradului. Rămînînd orfan de părinţii săi, luîndu-l o văduvă cu milostivire
de maică, l-a crescut şi l-a dat unui diacon spre învăţătura dumnezeieştilor
cărţi. Şi era blînd şi smerit şi niciodată nu se amesteca cu copiii la jucării.
El, fiind încă tînăr, a fost însemnat de Dumnezeu pentru arhierescul scaun
al Novgradului. Căci odată, ieşind de la dascălul său cu copiii, şi copiii
făcînd jocuri şi el stînd şi privind la dînşii, s-a întîmplat să treacă pe
acea cale Cuviosul Mihail cel nebun pentru Hristos, care se numea al Clopskii.
Deci, Mihail, alergînd repede la copil, l-a luat şi ridicîndu-l
în sus, a strigat către dînsul proorocind: "Ioane - căci aşa era numele copilului
din Sfîntul Botez -, să înveţi carte cu osîrdie, căci ai să fii arhiepiscop
în acest mare Novgrad". Apoi lăsîndu-l, s-a dus în mînăstirea sa, Clopskii.
Proorocia lui Mihail s-a împlinit la vremea sa, căci acest fericit copil,
ajungînd la vîrsta cea desăvîrşită şi văzînd deşertăciunea lumii, s-a dus
în pustia ce se cheamă Otnia. Apoi, luînd viaţă monahicească în mînăstirea
arhimandritului Hariton, bine se nevoia şi s-a numit Iona la tunderea sa în
monahism.
După acestea Sfîntul Eftimie arhiepiscopul, ducîndu-se către
Dumnezeu în unsprezece zile ale lunii martie şi fiind îngropat la mînăstirea
de la Vejişteh, zidită de dînsul, cu a lui Dumnezeu voire, Sfîntul Iona a
fost luat din locaşul lui Hariton şi dus în marele Novgrad, bucurîndu-se de
dînsul toţi cetăţenii. Atunci voievodul, boierii şi tot poporul au trimis
pe sfîntul cu scrisori în Moscova la mitropolitul Iona ca să-l rînduiască
pe el arhiepiscop al cetăţii lor. Iar mitropolitul, cu episcopii şi cu tot
soborul, sfinţindu-l pe el, l-a slobozit cu pace întru ale sale.
Sfîntul, mergînd la arhiepiscopia sa în Novgrad, a dat tuturor
pace şi binecuvîntare şi învăţătură multă din dumnezeieştile Scripturi. Apoi,
şezînd pe scaunul său, adăuga osteneli peste osteneli, păscînd bine turma
cea încredinţată lui şi făcînd judecăţi după dreptate, iar nu după feţe. Căci
n-a lăsat pe cel tare să silnicească pe cel slab, ci, scoţînd singur pe cel
năpăstuit din mîinile năpăstuitorilor, dădea multe milostenii săracilor, orfanilor
şi văduvelor. Iar în mînăstirea în care s-a călugărit în pustia Otnii, a făcut
o biserică de piatră.
Întîi a zidit o biserică mare Sfinţilor Trei Ierarhi şi a
înfrumuseţat-o cu icoane, cu cărţi şi cu toată buna podoabă. Al doilea a zidit
trapeză de piatră şi lîngă dînsa a făcut biserică Sfîntului Nicolae; apoi,
biserică Sfîntului Ioan Înainte-mergătorul, precum şi un pridvor mare în care
şi-a săpat mormîntul. După aceea, cumpărînd multe moşii, le-a dat mînăstirii
şi a cheltuit multă avere; apoi a zidit încă o biserică în numele Sfîntului
Onufrie cel Mare în aceeaşi mînăstire. După aceea a îndemnat pe dascălul Pahomie
cel de la Sfîntul Munte să alcătuiască canoane şi cîntări unor sfinţi pentru
luminarea şi veşnica pomenire, spre înştiinţarea celor mai de pe urmă neamuri,
adică pentru marele Varlaam de la Hotin, pentru marele Onufrie şi pentru Olga,
doamna cea mare, pentru Cuviosul Sava de la Vişerska şi pentru arhiepiscopul
Eftimie, care a fost înaintea lui.
După aceasta, marele cneaz Vasile şi Ioan fiul său, precum
şi mitropolitul Iona, a poruncit sfîntului să meargă cu dînşii la Moscova.
Iar el, mergînd, a fost primit cu cinste de către dînşii şi singur marele
domn şi fiii lui sprijineau cu dreapta lor pe sfîntul, de vreme ce era bătrîn;
şi adunîndu-se, au îndreptat cele bisericeşti. Apoi a început marele domn
a se jelui sfîntului, înaintea arhiereilor, pentru greutăţile marelui Novgrad.
Iar Sfîntul Iona a grăit marelui domn multe cuvinte mîngîietoare şi l-a sfătuit
ca să nu-şi ridice mîinile asupra marelui Novgrad, ci să ocrotească poporul
acestei cetăţi. Apoi, luînd scrisoare pentru adunare de milă la mînăstirea
sa, s-a întors la arhiepiscopie.
După aceasta sfîntul mitropolit Iona a trimis la acest fericit
Iona scrisoare, ca iarăşi să vină la Moscova degrabă, zicîndu-i: "Arhiereule
al lui Dumnezeu, acum mă duc către Dumnezeu şi pe tine te-am ales vrednic
să stai pe scaunul bisericii celei mari". Iar sfîntul i-a scris: "Acum sînt
bătrîn şi picioarele îmi sînt îngreuiate, părinte sfinte; nu pot să fac aceasta.
Dar la învierea cea de obşte a sfinţilor, ne vom învrednici de vederea cea
preadulce a Învăţătorului nostru Hristos".
Murind Sfîntul Iona, mitropolitul, sfîntul Iona, arhiepiscopul
marelui Novgrad, a poruncit mai sus pomenitului Pahomie ca să scrie canon
pentru cel ce s-a mutat către Dumnezeu şi pentru care lucru a făcut lui Pahomie
multe daruri. În vremea acestui Sfînt Iona pămîntul Novgradului şi al Iscovului
era bine roditor fiind îndestulare de toate roadele, cu sfintele lui rugăciuni.
Odată, în vremea lui, a căzut peste cetate o boală aducătoare de moarte. Iar
sfîntul mîngîia pe popoare cu cuvintele lui Hrisostom, zicîndu-le: "Pentru
aceasta sîntem răniţi, că am greşit lui Dumnezeu, iar pocăinţă n-am făcut
pentru păcatele noastre"; şi altele multe grăia popoarelor.
Apoi, făcînd tot poporul cîntări de rugăciuni, a zidit o
biserică în numele Sfîntului Simeon la Zverniţa, şi popoarele s-au însănătoşit
cu rugăciunile păstorului lor. Apoi sfîntul ajungînd la adînci bătrîneţi,
a scris aşezămînt cu mîna sa pentru mînăstirea sa, ca să nu o supună nimeni,
şi împărtăşindu-se cu dumnezeieştile lui Hristos Taine, s-a sfîrşit cu fericit
sfîrşit, ca un drept; deasupra căruia făcînd cîntare fraţii, au pus cinstitul
lui trup într-o raclă de stejar, şi pe dînsa au însemnat anul, luna şi ziua
morţii lui. Şi s-a aşezat la biserica Sfîntului Ioan Înaintemergătorul, pe
care singur a zidit-o. Iar deasupra mormîntului sfîntului au cîntat pînă la
patruzeci de zile.
Trecînd doi ani de la mutarea sfîntului, a început cinstitul
lui trup să scoată frumoasă mireasmă în biserica aceea şi chiar pînă în această
zi scoate. Şi multe tămăduiri se dau de la trupul sfîntului pînă în ziua de
astăzi, la oamenii care cu credinţă se apropie de dînsul. El a păstorit biserica
aceea treisprezece ani, spre cinstirea lui Dumnezeu Celui slăvit în Treime,
Căruia se cuvine slavă şi cinste, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna noiembrie
Cuvinte cheie: Sfantul Iona, Iona
Cautare:
Vizualizari: 1104
Id: 1983
Imagine:
Share:
