Sfantul Luca al Crimeei - Cuvant in Duminica Inchinarii Sfintei Cruci

Sfantul Luca al Crimeei - Cuvant in Duminica Inchinarii Sfintei Cruci - Predici la Triod

Unde sa cautam mangaiere de necazuri?

Mangaiati, mangaiati pe poporul Meu (Is. 40, 1). Aceste cuvinte ale stravechiului proroc Isaia sunt indreptate in primul rand catre noi, pastorii, fiindca pe umerii nostri sta nu numai datoria de a va invata, de a va arata calea lui Hristos, ci si de a va mangaia, de a va arata dragoste si grija din adancul inimii. Si eu va iubesc pe voi, turma data mie de Dumnezeu, ca pe oamenii cei mai apropiati mie. Si oare eu nu stiu ce multe necazuri si lacrimi aveti voi? Oare nu sunt dator sa va mangai? Si ma voi stradui s-o fac in marea zi de astazi a inchinarii Crucii lui Hristos.

Cand va invatam calea lui Hristos, totdeauna va indemnam sa va amintiti spusele Lui despre faptul ca stramta este poarta si ingusta este calea ce duce in Imparatia lui Dumnezeu (Mt. 7, 14), ca necazurile sunt partea tuturor crestinilor.

Veti intreba: „Dar ce, numai crestinii au necazuri? Nu indura necazuri, nenorociri si amaraciuni si oamenii acestei lumi? Nu varsa lacrimi si cei ce leapada calea lui Hristos ?” Bineinteles, de necazuri nu scapa nici acestia, dar este mare deosebire intre pretul pe care il au inaintea lui Dumnezeu necazurile si lacrimile noastre si pretul pe care il au inaintea Lui necazurile si lacrimile celor care traiesc fara Dumnezeu.

Ei isi rabda necazurile nu de bunavoie, ci numai fiindca nu pot scapa deloc de ele; adeseori blesteama si cartesc, in timp ce noi, crestinii, suntem datori sa ne ducem necazurile cu totul altfel - pentru numele lui Hristos, cu mare supunere fata de voia lui Dumnezeu, multumind lui Dumnezeu pentru tot ce ni se intampla: si pentru bucurii, si pentru greutati, si pentru amaraciuni, si pentru toate nefericirile. Noi ne ducem necazurile de bunavoie, caci daca ne-am lepada de Hristos am scapa de cele mai multe necazuri - dar intrucat nu ne lepadam, pentru patimirile noastre Dumnezeu ne da binecuvantare.

Oamenii lumesti se straduie din rasputeri sa scape de necazuri: ei isi ineaca amarul in vin si vodca, se ametesc cu tutun si chiar cu droguri, cautand mangaiere; negasind-o, se straduie sa uite de necazuri: cauta distractii, petrec, danseaza, merg in ospetie si flecaresc. Asta nu trebuie sa se intample cu crestinii, fiindca ei sunt datori sa nu inabuse glasul constiintei, ci, dimpotriva, sa il asculte cu luare-aminte.

Oamenii aflati pe o treapta duhovniceasca mai inalta cauta uitarea de necazuri in prietenie, in munca. Lucrul cel mai mare in care afla ei usurare este dragostea: dragostea dintre soti, dragostea parintilor fata de copii si a copiilor fata de parinti, dragostea fata de oamenii care merita dragoste. Orice dragoste este binecuvantata: aceasta insa este forma de inceput, cea mai joasa a dragostei, fiindca de la ea, pe calea exersarii in ea, trebuie sa ne inaltam la dragostea, mult mai inalta, fata de toti oamenii, fata de toti cei nefericiti, fata de toti cei care sufera. De la ea trebuie sa ne inaltam pana la cea de-a treia treapta a dragostei: pana la dragostea dumnezeiasca, pana la dragostea de insusi Dumnezeu.

Niciodata nu vor afla mangaiere in necazuri cei ce n-o cauta unde trebuie. Unde sa cautam mangaiere in necazuri? Despre aceasta Sfantul Proroc David spune: Numai in Dumnezeu se linisteste sufletul meu (Ps. 61, 1). Fericiti cei ce afla mangaiere adanca in rugaciunea fierbinte, care din inima tasneste, in impartasirea duhovniceasca cu Dumnezeu. Asa au fost dreptii Vechiului Testament - insa noua, crestinilor, Domnul ne-a daruit cea mai adanca si mai inalta mangaiere: a privi la Crucea lui Hristos si a ne inchina ei.

Il vedeti pe Fiul lui Dumnezeu, Cel de-al doilea Ipostas al Sfintei Treimi, Dumnezeu intrupat, Cel mai sfant decat toti sfintii, Marele Drept, Binefacatorul neamului omenesc, cum n-a mai cunoscut si nu va mai cunoaste vreodata lumea? Il vedeti tintuit de Cruce cu piroane din fier? Cat de greu patimeste Cel Care cu un singur semn al mainii Sale, cu un singur cuvant al Sau poruncea valurilor si vanturilor sa se potoleasca; Cel ce de-a lungul scurtei Sale vieti pamantesti a facut minuni uluitoare din dragoste si mila fata de oameni; Cel ce vindeca toate bolile, Care deschidea ochii orbilor, Care ii ridica din pat pe cei paralizati, Care satura cu cateva paini mii de oameni, Care invia mortii; Cel mai mare Binefacator al lumii, Mantuitorul ei!

De pe Crucea lui Hristos se revarsa nemasuratul suvoi al dragostei dumnezeiesti, dragoste minunata, ce nimiceste in chip tainic rautatea si vrajmasia, ce vindeca durerea si tulburarea inimii, ce intareste puterile noastre trupesti si sufletesti. Pe Cruce, Rascumparatorul lumii este sfasiat pentru pacatele noastre... Aceasta Neasemuita Jertfa si nemarginita milostivire pune in umbra toate necazurile noastre, oricat de multe ar fi ele, oricat de grele ar fi ele.

Doar patrunzandu-va de aceste ganduri si simtaminte, privind la Crucea lui Hristos, veti primi singura mangaiere adevarata. Nu sunt alte mangaieri asemenea ei - si la ce ne-ar face trebuinta ele daca ne este data Crucea, pe care putem nu numai s-o privim, ci si s-o sarutam?! Si oare nu ne adapam cu nesfarsita nadejde si putere din acest izvor? Plina de mangaiere sunt si Dumnezeiestile Scripturi, care istorisesc patimirea pe Cruce a lui Hristos. In orice necaz sa ne intoarcem totdeauna luarea-aminte spre Sfintele Scripturi si spre Crucea lui Hristos.

Adanciti-va in spusele apostolului Pavel: Bine este cuvantat Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul a toata mangaierea, Cel Ce ne mangaie pe noi in tot necazul nostru, ca sa putem mangaia si noi pe cei care se afla in tot necazul prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu (2 Cor. l, 3-4). Marturisesc din toata inima adevarul acestor spuse - marturisesc din proprie experienta, fiindca Domnul m-a mangaiat in marele meu necaz. Pe masura ce se inmultesc necazurile, se inmulteste si mangaierea lui Hristos.

In aceasta zi sfanta este scoasa spre inchinare Crucea lui Hristos si ii atrage pe toti la sine, adica la Cel Ce a fost rastignit pe Cruce. Cu mare bucurie vedem cat de multi oameni nazuiesc sa vada Crucea inaltandu-se si sa auda cantarea: „Crucii Tale ne inchinam, Stapane”. Dar ce putere ne atrage? De ce-i asa de multa lume in biserica? Ne atrage puterea nevazuta a lui Dumnezeu, ce mangaie si incalzeste inimile noastre. Dumnezeu insusi sa indrepteze inimile voastre intru dragostea lui Dumnezeu si intru rabdarea lui Hristos. Amin.

Categoria: Sfantul Luca al Crimeei - Predici la Triod

Cautare: