Sfantul Luca al Crimeei - Cuvant la Vecernia din Duminica Lasatului sec de branza

Sfantul Luca al Crimeei - Cuvant la Vecernia din Duminica Lasatului sec de branza - Predici la Triod

Mergi mai intai de te impaca cu fratele tau

Astazi, Sfanta Biserica ne aminteste ca a purcede pe calea postului putem numai iertand pe toti cei vinovati fata de noi si cerand iertare de la toti fata de care suntem noi vinovati.

De nu veti ierta oamenilor greselile lor, nici Tatal vostru nu va va ierta greselile voastre (Mt. 6, 15).

Ce dreptate adanca e in cuvintele acestea! Cu Preacuratul Sau Sange, Domnul Iisus Hristos a rascumparat pacatele tuturor oamenilor, deci si pacatele celui care te-a necajit - iar tu, ticaloase, nu vrei sa ierti, cand Hristos Insusi a iertat!

Daca nu vei ierta aproapelui greselile lui, Hristos te va aseza de-a stanga la infricosatoarea Judecata si te va osandi, nu-ti va ierta greselile, fiindca nici tu nu ti-ai iertat aproapele.

Altadata, Domnul a zis: Daca iti vei aduce darul tau la altar si acolo iti vei aduce aminte ca fratele tau are ceva impotriva ta, lasa darul tau acolo, inaintea altarului, si mergi intai de te impaca cu fratele tau, si apoi, venind, adu darul tau (Mt. 5, 23-24).

Iudeii din vechime aduceau jertfa lui Dumnezeu felurite animale, acum insa darul adus pe jertfelnic este intai de toate rugaciunea. Şi, iata, dupa cum spune Domnul, daca iti amintesti ca ai ceva impotriva aproapelui tau, daca te-a necajit sau daca nu vrea sa-ti ierte pacatul savarsit fata de el, pleaca, nu indrazni sa te rogi, lasa-ti darul acolo si mergi de te impaca cu fratele tau.

Dar, iata, am auzit cu groaza ca s-a gasit o femeie nefericita care nu se roaga niciodata lui Dumnezeu fiindca nu vrea sa-i ierte pe cei care au necajit-o, asa incat prefera sa nu se roage niciodata. Oare asta nu dovedeste ce pacat greu este vrajmasia impotriva aproapelui? Cu adevarat este pacat de moarte, care ne instraineaza de Dumnezeu - si mare este mania Lui impotriva celor care nu-si iarta aproapele.

In Vietile Sfintilor putem gasi pilde infricosatoare ale pedepselor cazute asupra celor care n-au vrut sa ierte. Ieromonahul Tit din Lavra Pesterilor de la Kiev era pe moarte, si obstea s-a adunat la patul lui. Tit se vrajmasea cu ierodiaconul Evagrie, cu care fusese candva prieten. Ştiind asta, fratii l-au adus pe Evagrie la el. Atunci, fericitul Tit s-a ridicat in capul oaselor, s-a inchinat lui Evagrie si si-a cerut iertare - insa Evagrie, care avea inima impietrita, a rostit groaznicele cuvinte: „Nu te voi ierta nici in aceasta viata, nici in veacul ce va sa fie!” -si deodata a cazut mort. Fericitul Tit s-a sculat din pat ca un om sanatos cu desavarsire si cu mare cutremur le-a povestit fratilor ca la patul lui se adunasera ingerii si dracii, iar dracii ii cereau sufletul, fiindca se vrajmasea cu fratele sau. Cand Evagrie a rostit cuvintele acelea cumplite, Tit a vazut cum unul dintre ingeri l-a lovit deodata cu o lance de foc, si Evagrie a cazut fara suflare. Acelasi inger l-a luat pe Tit de mana, l-a ridicat din pat si l-a vindecat.

E cunoscut si alt exemplu infricosator - din Viata Sfantului Mucenic Nichifor. Acesta era simplu mirean, legat printr-o mare prietenie de preotul Saprichie. Cum se intampla uneori, diavolul a stricat dragostea lor frateasca si a semanat ura in inima lui Saprichie. Oricat il ruga Nichifor: „Fratele meu, iarta-ma !”, Saprichie nu-i ierta.

Iata insa ca Saprichie a fost dat la chinuri pentru Hristos - fiindca atunci era vreme de prigoana crunta impotriva crestinilor. L-au chinuit vreme indelungata, apoi l-au scos din oras ca sa-i taie capul. Nichifor a vazut totul. A alergat in urma lui Saprichie si a ostasilor care-1 duceau, si se ruga: „Parinte Saprichie! Iarta-ma!”

Dar Saprichie tacea, nu ierta, ascundea in inima rautate. Şi iata ca atunci cand era sa-i taie capul, si-a ridicat deodata mainile, zicand: „Nu ma omorati! Nu ma omorati! Ma lepad de Hristos !”. Şi s-a lepadat. Şi-a pastrat viata nenorocita. Iar in locul lui, Nichifor, marturisind credinta in Hristos, a fost pe loc taiat cu sabia si acum este proslavit in ceruri.

Cat este de cumplit sa nu iertam aproapelui nostru greselile sale! Oare noi stim ce se petrece in inima lui? Poate ca se pocaieste cu lacrimi inaintea lui Dumnezeu pentru necazul pe care ni l-a facut, iar noi, nevrand sa stim de nimic, le refuzam iertarea cu grosolanie si fara mila. Amintiti-va cum ierta Domnul: cum l-a iertat pe talhar pe cruce, cum a iertat pe vamesi si pe curvele ce I-au spalat picioarele cu lacrimi. Iar noi suntem adeseori fara mila, adesea ne indaratnicim, neiertandu-l pe aproapele nostru.

Fiecare dintre noi are multe pacate. Cu totii ne-am necajit aproapele nu o data. Şi este randuiala ca in aceasta seara a duminicii Lasatului sec de branza sa ne cerem unii altora iertare pentru toate greselile, si eu sunt cel dintai dator sa cer iertare de la voi.

Binecuvantati, parinti sfinti si frati! Iertati-ma pe mine, pacatosul, pentru cate am gresit in ziua de astazi si in toate zilele vietii mele cu cuvantul, sau cu fapta, sau cu gandul si cu toate simtirile mele! Amin.

2 martie 1952

Categoria: Sfantul Luca al Crimeei - Predici la Triod

Cautare: