Sfantul Mucenic Miron preotul

Sfantul Mucenic Miron preotul
(17 august)

Sfîntul Miron preotul a trăit în Ahaia, pe vremea păgînului împărat Deciu, fiind judecător în acea ţară Antipatru. El era de neam cinstit şi bogat, bun la obicei şi avînd dragoste către Dumnezeu şi către oameni; astfel, era cu toată viaţa plăcut lui Dumnezeu.

În ziua Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Antipatru a intrat în biserica creştinească, să prindă pe creştinii adunaţi şi să-i schingiuiască. Sfîntul Miron, umplîndu-se de rîvnă, a defăimat pe judecător cu mustrări şi l-a ocărît. Judecătorul, prinzîndu-l, l-a chinuit cumplit şi, spînzurîndu-l de un lemn, l-a strujit cu unghii de fier şi l-a ars cu foc. Fiind aruncat într-un cuptor încins, a ieşit foc din cuptor şi a ars 150 de slugi păgîne, care stăteau împrejur. Sfîntul, stînd viu şi nevătămat în mijlocul cuptorului, era păzit cu darul lui Hristos şi binecuvînta pe Dumnezeu. În văpaie se vedeau sfinţii îngeri înconjurîndu-l şi prefăcînd focul în răcorire.

După ce cuptorul s-a stins, sfîntul a ieşit din el fără vătămare, iar judecătorul îl silea să se închine idolilor. Nesupunîndu-se el, judecătorul a poruncit să-i jupească pielea de pe dînsul în curele, de la umeri pînă la picioare. Mucenicul, rupînd o curea de pe sine, a aruncat-o în faţa judecătorului. După aceea a fost strujit cu unghii de fier peste trupul cel jupuit, apoi s-a dat fiarelor spre mîncare, dar sfîntul a rămas nevătămat de ele. Văzîndu-se judecătorul Antipatru ruşinat de Miron, răbdătorul de chinuri al lui Hristos, s-a umplut de mînie şi de nebunie şi s-a ucis singur cu mîinile sale, pierind cu sunet. Astfel, dîndu-şi diavolilor necuratul său suflet, s-a sălăşluit în iad spre veşnica muncă.

Sfîntul Mucenic Miron a fost dus în cetatea Cizicului şi acolo, tăindu-i-se capul, s-a sfîrşit, dîndu-şi sfîntul său suflet în mîinile lui Dumnezeu. Deci, luînd cunună mucenicească, a intrat întru bucuria Domnului său.

Categoria: Vieţile Sfinţilor pe luna august

Cautare: