Sfantul nu-i judeca pe ceilalti

— Suntem de foarte multe ori puși în situația de a lua decizii. Cum putem cunoaște atunci voia lui Dumnezeu? Acum sunt în situația de a mă împotrivi semenilor mei, pentru că mă îndeamnă spre păcate, deci duc o viață mai mult de împotrivire. Cum aș putea să sporesc în aceste condiții?

— În așa fel ar trebui să trăim nevoința noastră noi, creștinii, încât ceilalți să nu prea știe ce nevoință avem. Iosif a trăit în așa fel în casa lui Faraon, încât a câștigat dragostea și respectul acestuia, s-a căsătorit cu fiica mai-marelui preoților Egiptului, care, desigur, era un preot idolatru, un preot carea aducea jertfă demonilor. Și cu atâta înțelepciune s-a purtat dreptul Iosif, încât nici de Dumnezeul Cel Viu nu s-a îndepărtat și nici pe ceilalți nu i-a sfidat prin evlavia sa, nu i-a smintit, nu i-a ridicat împotriva sa. Lot a putut fi drept în Sodoma, între homosexuali și păcătoși de tot felul. De ce? Pentru că nu i-a judecat. De aceea el a fost Lot.

Așa că viața sfântă nu vede în ceilalți sminteală. Pentru că e smerită, pentru că nu judecă. Și, dacă avem această stare, biruim toate. Și nu mai avem împotrivire.

Pe lângă nevoințele noastre necesare, nevoințele trupești, să avem întotdeauna, în primul rând, această lucrare a inimii, prin care ne socotim pe noi mai jos decât ceilalți oameni, prin care să le dăm tuturor o șansă de mântuire și de legătură cu Dumnezeu, indiferent de viața pe care o duc, și să ne vedem de ale noastre. Pentru că ne spune Apostolul Pavel: Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Nici frigul, nici focul, nici înălțimea, nici adâncul, nici sabia, nici o idee măcar nu poate să ne despartă pe noi de dragostea lui Hristos! Cu atât mai mult cei ce intră în viața noastră, de care până la urmă nu putem scăpa, pentru că asta este realitatea, nu trebuie să ne preocupe prea mult.

(Ieromonah Savatie Baștovoi, Singuri în fața libertății, Editura Cathisma, București, 2009, pp. 15-16)

Categoria: Articole

Cautare: