Sfintenia nu inlatura lumea aceasta, ci numai uratul din ea…

Sfântul pare că urăşte şi neagă tot ceea ce aparţine lumii acesteia. E numai o aparenţă înşelătoare. Sfinţenia nu înlătură lumea aceasta întrucât ea este ceva făcut, ci numai urâtul din ea, elementul negativ adus prin păcat. Sfântul iubeşte lumea aceasta întrucât este creaţie divină şi participă la divinitate. Sfinţenia desprinde omul de lumea noastră, dar numai în ce are ea trecător, supus morţii.

Sfântul trăieşte aici permanenţele; el luptă şi biruie lutul din om, îl biruie în gândul şi fapta sa, înălţându-se până în sferele pure ale unei lumi suprapământene.

Sfântul se defineşte prin cuprinsul său de viaţă, prin participarea la divinitate. Pentru a ajunge aici, este nevoie de o iniţiere şi de o practică proprie. Sfinţenia cere într-adevăr aplecarea lui Dumnezeu asupra creaturii Sale, în fiinţa căreia produce schimbări, dar totodată cere din partea omului o sforţare continuă către această împlinire spirituală. Sfinţenia înseamnă eroism, înseamnă ştiinţă experimentată şi disciplină a tuturor virtuţilor.

(Ernest Bernea, Îndemn la simplitate, Editura Anastasia, 1995, p. 117)

Categoria: Articole

Cautare: