Sfintita viata a Cuviosului Paisie Aghioritul

Fericitul stareţ Paisie, după numele lui din lume Arsenic Eznepidis, s-a născut în Farasa Capadociei la 25 iulie 1924. Din fragedă vârstă a trăit în nevoinţă; bucuria lui erau Vieţile Sfinţilor, ale căror lupte se nevoia să le simtă cu râvnă mai presus de măsură. S-a dedat rugăciunii neîncetate, cultivând în acelaşi timp smerenia şi dragostea. A învăţat meseria de tâmplar ca şi astfel să-L imite pe Hristos. În armată a servit trei ani şi jumătate în timpul războiului răzvrătiţilor ca telegrafist.

În tot ceea ce întreprindea, se distingea prin vioiciunea, jertfirea de sine, moralitatea şi harismele lui. După ce şi-a îndeplinit datoria faţă de patrie a intrat în viaţa monahală, pe care a dorit-o din copilărie. Fiind el încă mirean avusese cercetări dumnezeieşti, dar în viaţa să monahală bunăvoinţa Domnului, a Maicii Domnului şi a Sfinţilor către el a atins culmi înalte. A pustnicit în Sfântul Munte, la mănăstirea Stomiu din Konita şi la Sinai. A trăit ascuns, s-a dăruit întregii lumi. A îndrumat, a mângâiat, a tămăduit, a odihnit mulţimea oamenilor care alergau la el. Sufletul lui sfinţit s-a umplut cu totul de dragostea dumnezeiască şi chipul său cuvios iradia harul dumnezeiesc. Toată ziua aduna neobosit durerea omenească şi împrăştia mângâierea dumnezeiască.

După dureri martirice, care, precum spunea, i-au folosit aşa cum nu i-au folosit nevoinţele lui pustniceşti de toată viaţa, s-a odihnit în Domnul la 12 iulie 1994 la Sihăstria Sfântului Ioan Evanghelistul de la Suroti-Tesalonic. A fost înmormântat lângă biserica Sfântului Arsenic Capadocianul. Să avem parte de binecuvântarea lui. Amin.

(Cu durere și cu dragoste pentru omul contemporan, Cuvinte duhovnicești vol. I, Editura Evanghelismos, București, 2000, p. 5)

Categoria: Articole

Cautare: