SIMBOLUL APOSTOLIC :: Patristica

Simbolul Apostolic

Simbolul apostolic este cea mai veche marturisire de credinta crestina.

Dupa pogorarea Sf. Duh, inainte de a se desparti, Apostolii au compus un Simbol de credinta nescris, care sa constituie schema invataturii crestine - necesara in opera lor misionara. Denumirea de simbol vine de la grecescul "symbolon" care inseamna indiciu, semn - aici fiind "semnul adevaratei credinte". Symbolon mai poate insemna si o lucrare comuna a mai multora. Simbolul de credinta era un rezumat al invataturii crestine pe care credinciosii il rosteau pe dinafara cu ocazia Botezului si in cadrul serviciului liturgic. In secolul IV, Simbolul de credinta a fost impartit in 12 articole - corespunzator celor 12 Apostoli.

Nu este usor sa se gaseasca forma originala, autentica a acestui Simbol, avand in vedere ca ne-au ramas forme mai tardive - originalul s-a pierdut. Versiunea latina, cea mai veche, e cea pastrata in Comentariul lui Rufin.

Originea apostolica a Simbolului de credinta al Bisericii romane pare destul de verosimila. Severitatea, simplicitatea, scurtimea si stilul sau lapidar atesta o inalta vechime pentru Simbolul de credinta. Kattenbuschi sustine ca Simbolul a aparut la Roma, in jurul anilor 100-120.

Simbolul de credinta apostolic este o piesa de importanta pentru practica si credinta Bisericii primare. Acesta nu este atat o piesa literara, cat un instrument practic necesar celor care se botezau si agentilor misionari. De aici scurtimea, simplitatea si forma sa schematica.

Fara a fi inspirat, asa cum s-a pretins, Simbolul apostolic reprezinta un document oficial al Bisericii de o importanta covarsitoare. El e primul catehism al crestinismului si prin aceasta primul manual de doctrina.

Acest Simbol a fost obiectul a numeroase comentarii. Primii autori patristici care-l comenteaza in Apus sunt: Rufin, Ambrozie, Niceta de Remesiana, Fer. Augustin si Petru Hrisologul; in Orient: Sf. Chirii al Ierusalimului.

Cuprinsul Simbolului apostolic nu e nici mare, nici complicat. El e alcatuit, in cea mai mare parte, din afirmatii privitoare la Sf. Treime si la Hristos. Vin apoi ideile despre Biserica, iertarea pacatelor, invierea trupului si viata vesnica. Cele trei Persoane ale Sf. Treimi: Tatal, Fiul si Sf. Duh, sunt toate prezente.

Categoria: Patristica - Parinti si scriitori bisericesti

Cautare: