SIMBOLURI SI RITURI

INVATACELUL: Spun unii ca in slujbele noastre se folosesc neintrerupt tot felul de gesturi si miscari, inchinaciuni si semne, care contrazic Scriptura.

PREOTUL: Simbolul este un semn care inchipuie ceva sau un obiect care inchipuie altceva decat este el de fapt. In cele ce urmeaza iti voi vorbi despre semne simbolice si gesturile care insotesc rugaciunile noastre publice.

Rit sau ritual (ceremonie) inseamna o lucrare simbolica sfanta sau o insiruire treptata de semne simbolice sfinte, prin care se exprima fie un adevar de credinta, fie un sentiment religios sau o atitudine de evlavie, fie o intamplare sfanta, o rugaciune s.a.

Simbolurile sfinte si riturile sunt expresii sau exteriorizari si intariri ale cultului divin care devine prin ele extern. Simbolurile si riturile sunt absolut necesare - intregind modul de inchinare catre Dumnezeu - prin faptul ca pun la contributie nu numai sufletul, ci si trupul nostru, dandu-i si acestuia o parte activa din cultul divin: fara ele, cultul nu este intreg. Si dupa cum numai prin ele singure, fara participarea activa a sufletului, nu au prea mare valoare, tot astfel nici cultul spiritual, daca inlatura cu totul partea acestora, a riturilor si a simbolurilor, nu este intreg isi nici nu poate fi intreg, dupa cum un suflet fara trup sau un trup fara suflet nu poate fi fiinta omeneasca intreaga.

Pentru a aprecia valoarea riturilor, trebuie sa stim si sa tinem seama de faptul ca sufletul insoteste intru totul trupul, participand la orice stare si lucrare a acestuia. Astfel, la bucurie omul rade, la necaz plange,la frica tremura si se ingalbeneste; dupa expresia fetei sale se poate cunoaste sufletul cuiva sau diferite stari ale sale. Acest adevar il arata si Sfanta Scriptura cand zice: “Inima veselindu-se infloreste fata, iar duhul posomorat usuca oasele” (Pilde, 17, 22) si iarasi: “intelepciunea unui om ii lumineaza fata, iar cruzimea fetei lui i se schimba” (Ecl., 8, 1). Iar despre ucigasul Cain ne spune: “Si a intrebat Domnul Dumnezeu pe Cain: Pentru ce te-ai intristat si de ce s-a posomorat fata ta ? Cand faci bine, oare nu-ti este fata senina?” (Fac., 4, 6), Iar Mantuitorul a grait: “Din prisosinta inimii graieste gura” (Matei, 12, 34).

Asa fiind, atat semnul sfintei Cruci, cat si alte semne simbolice si ritualurile sunt necesare, la inchinarea catre Dumnezeu trebuind sa ia parte si trupul, ca unul ce este si el de la Dumnezeu. Cuvantul inspirat graieste: “Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu” (I Cor., 6, 20), si in alt loc: “Deci, va indemn, fratilor, sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu, ca inchinarea voastra cea duhovniceasca” (Rom., 12, 1). Astfel, pe Dumnezeu trebuie sa-L preamarim si cu trupul, aducandu-I o inchinare din partea intregii noastre fiinte.

INVATACELUL: Dumnezeu este duh si de aceea cultul nostru ar trebui sa fie in duh si adevar, iar nu in semne si in miscari simbolice ale trupului sau in ritualuri externe. Asa ne-a invatat Mantuitorul: “Vine ceasul - si acum este - cand adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si in adevar, caci si Tatal voieste asemenea inchinatori. Duh este Dumnezeu si cei care se inchina Lui cade-se sa I se inchine in duh si in adevar” (Ioan, 4, 23-24).

PREOTUL: La acest citat ti-am dat lamuriri la cap. 9 - despre semnul Crucii - deci nu mai este nevoie sa-ti vorbesc acum.

INVATACELUL: Dar sunt unii care afirma ca trupul nu are nici un pret si, ca atare, nici simbolurile si ritualul, sau miscarile insotitoare nu pot fi ele vreun folos, caci zice Mantuitorul: “Duhul este cel ce da viata; trupul nu foloseste la nimic. Cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viata sunt” (Ioan, 6, 63). Iar apostolul, de asemenea, vorbeste: “Deprinderea trupeasca la putin foloseste, dar dreapta credinta spre toate este de folos, avand fagaduinta vietii de acum si a celei ce va sa vina” (I Tim., 4, 8).

PREOTUL: In citatul intai (Ioan, 6, 63) nu se aminteste nimic despre nefolosul riturilor si al simbolurilor si nu se neaga pretul trupului in ceea ce priveste participarea lui la rugaciune, ci se spune numai ca cele zise despre mancarea Trupului si a Sangelui Mantuitorului in Sfanta impartasanie (vezi contextul v. 32-64) trebuie intelese duhovniceste. In Sfanta Cuminecatura aducatoare de mantuire, omul mananca si bea insusi Trupul si Sangele Domnului, sub chipul painii si al vinului. Unii din ascultatori crezusera ca Iisus le porunceste sa-I sfasie Trupul si sa-L manance si sa-i bea Sangele in intelesul propriu, ceea ce mai ales la iudei era un pacat foarte grav. Mantuitorul insa cauta sa-i lamureasca.

In citatul al doilea (I Tim., 4, 8), este vorba de cu totul altceva. Aici se combate ratacirea ereticilor gnostici care propovaduiau si practicau abtinerea totala de la casatorie, abtinerea de la mancarea de carne s. a. (vezi v. l-7). Apostolul combate ratacirea aceasta spunand ca abtinerea totala de la acestea este un pacat - deoarece Dumnezeu pe toate le-a aratat curate - si aratand ca o abtinere cu masura de la acestea este buna, spre a nu duce la pacate grele (I Cor., 7, 5-9). Nu spune ca abtinerea partiala a trupului nu foloseste la nimic, ci tocmai dimpotriva. Asadar, aici nu este vorba nicidecum despre inlaturarea ritualurilor si a simbolurilor.

INVATACELUL: Da, dar mai este scris: “Pentru ca noi suntem taierea-imprejur, noi cei ce slujim in Duhul lui Dumnezeu si ne laudam intru Iisus Hristos si nu ne bizuim pe trup…” (Filip., 3, 3). Deci, nici noi nu ar trebui sa ne bizuim pe ritualuri si pe participarea trupeasca la slujire.

PREOTUL: Aici este vorba despre prea marea incredere a iudeilor in cele trupesti, ca de pilda taierea-imprejur, cu oare ei se laudau si credeau ca aceasta le este de ajuns pentru mantuire. Apostolul combate aceasta gresita intelegere a lor, aratand ca crestinii nu se bizuiesc pe ceva trupese si nefolositor, ci pe slujirea lui Dumnezeu cu duhul, adica cu credinta, rugaciune, evlavie, fapte bune etc., care se fac cu participarea trupului si deci nu sunt excluse ritualurile si simbolurile.

De altfel, Sfanta Scriptura e plina de simboluri prin care cele adevarate se inteleg din cele inchipuite. Iata, de exemplu, simbolurile Sfantului Duh: El este numit “Apa” (Ioan, 3, 5; 7, 38-39); “Apa Vie” (Ier., 2, 13; 17; 13; Ioan, 4, 14; 7, 37-39; Apoc., 7, 17); “Apa care potoleste setea” (Isaia, 41, 17-18 ; 55, 1); “Apa curatitoare” (Iez., 16, 9; 36, 25 ; Efes., 5, 26 ; Evrei, 10, 22); “Apa tainica si din destul” (Isaia, 58, 11; Ioan, 4, 14; Apoc., 22, 17); “Apa data in dar” (Isaia, 54, l; Matei, 3, 11; Luca, 3, 16) ; “Vant care sufla unde vrea” ( Ioan, 3, 8; I Cor., 12, 11; Fapte, 2, 2); “Porumbel” (Matei, 3, 16; Marcu, l, 10; Luca, 3, 22; Ioan, l, 32); “Pecete” (Efes., l, 13; 4, 30; II Cor., l, 22 s.a.).

INVATACELUL: Simbolurile se refera numai la Dumnezeu ?

PREOTUL: Sunt multe feluri de simboluri in Sfanta si dumnezeiasca Scriptura. Unele inchipuiesc pe cei credinciosi, ca: “Miei” (Isaia, 40, 11; Matei, 10, 16); “Vulturi” (Ps. 102, 5 ; Isaia, 40, 31); “Arbori roditori” (Ps. l, 3 ; Ier., 17, 8) ; “Cerbi” (Ps. 17, 36) ; “Smochini buni” (Ier., 24, 2-7) ; “Oi si capre” (Ps. 77, 57 ; Zah., 13, 7; Matei, 25, 33; 26, 31 ; Ioan, 10, 11-16; 21, 16) s.a.

Categoria: Despre credinta ortodoxa - Parintele ILIE CLEOPA

Cautare: