Simfonia bizantina » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Simfonia bizantina

Solutia propusa de Justinian este cunoscuta in istorie sub numele de "simfonie". Initiativa sa este foarte bine exprimata in Novela a VI-a: "Sacerdotiul si Imperiul (sacerdotium si Imperium), sunt doua daruri pretioase pe care Dumnezeu le-a lasat oamenilor din dragostea Sa nemarginita. Sacerdotiul priveste lucrurile divine; Imperiul conduce lucrurile muritoare si le guverneaza; si unul si celalalt, provin din acelasi principiu, dirijand cursul vietii umane". La randul sau Imperiul prelua asupra lui grija pastrarii dogmelor bisericesti si a demnitatii sacerdotale. Clerul, in armonie cu Imperiul, orienta intreaga viata publica spre Dumnezeu.

Aceasta teorie putea fi foarte buna numai ca Biserica invata ca lumea avea doua valori absolute: Dumnezeu si omul, restul inclusiv Statul fiind limitat prin natura, datorita apartenentei exclusive la lume. Statul, prin natura sa era limitat, nu putea reprezenta o valoare absoluta. De aceea crestinii au suferit si s-au jertfit atunci cand au refuzat sa recunoasca Statului dreptul de a supune pe om. Idealul crestin nu era de a uni Biserica cu Statul, ci dimpotriva de a face o distinctie intre ele.

Statul este crestin numai in masura in care nu are pretentia de a fi totul pentru om, in masura in care renunta a determina in chip exclusiv viata omului. Teoria lui Justinian dorea sa se impuna in mentalitatea teocratica a Imperiului pagan, pentru care Statul era forma sacrasi absoluta a lumii, sensul sau, justificarea sa. Nu putem vorbi deci de subordonarea Bisericii Statului, deoarece orice subordonare presupune doua subiecte distincte, in timp ce pentru modelul teocratic nimic nu poate fi in afara Statului: religia prin fiinta sa este o functie statala.

"Binele Bisericii constituie forta Imperiului", aceste cuvine ale lui Justinian reprezinta cheia teoriei sale. El accepta distinctia dintre autoritatea imperialasi cea spirituala, considerandu-o pe aceasta din urma drept purtatoare de adevar. El admitea ca Imperiul si sacerdotiul au functii diferite, dar totul este subordonat binelui Imperiului, puterii si prosperitatii sale, ca valoare ultimasi absoluta. Chiar si dragostea lui Justinian pentru monahism, demonstrata prin infiintarea a zeci de manastiri pe intreg teritoriul Imperiului, avea drept sursa acest absolutism religios. "Daca acesti sfinti il roaga pe Dumnezeu pentru prosperitatea Imperiului, cu maini pure si suflete ferite de pacate, inseamna ca armatele noastre vor fi victorioase iar orasele bine administrate".

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: