Simplitatea inseamna firescul...

Odată coboram spre Atena cu maşina unui cunoscut de-al meu pentru a rezolva o problemă, împreună cu noi aflându-se şi un alt domn. Pentru că mie mi se face rău în maşină, şoferul a deschis un geam, şi înăuntru începea să se răcorească. “Nu cumva vă este frig?” i-am întrebat. “Nu, nu”, mi-au răspuns ei. Peste puţin însă l-am văzut pe unul dintre ei că se strânge de frig şi îşi ia sacoul pe el. Atunci le-am spus: “să spuneţi cu simplitate dacă vă este frig, ca nu cumva să se îmbolnăvească cineva dintre voi, iar eu vă voi spune când mă simt rău”. Şi astfel nimeni nu a simţit drumul ca pe o povară. Dacă eu mă simţeam rău şi nu vorbeam, iar celuilalt îi era frig şi nu spunea, poate că unul dintre noi ajungea bolnav la Atena. De aceea şi voi să vă purtaţi cu simplitate, căci altfel veţi fi mereu neliniştite ca nu cumva celălalt să se supere sau să se smintească. De fapt în felul acesta se supără omul şi nu-şi găseşte liniştea, iar purtarea sa devine nefirească.

- Gheronda, eu înaintea altora nu pot face nici lucrul cel mai simplu. Aceasta este sfială sau mândrie?

- Uneori Dumnezeu îi dă omului o sfială exagerată care să-l frâneze şi să nu păţească ceva rău. Căci, nu se ştie cât de mult ar putea devia de la calea cea dreaptă dacă nu ar avea această sfială. Ceea ce trebuie să faci tu acum este să fii puţin atentă şi să te încredinţezi pe tine cu tărie în mâinile lui Dumnezeu. Să nu te închizi în tine şi să te chinui în mod omenesc, căci înlăuntrul acestei încătuşări omeneşti se ascunde egoismul. Nu mă vezi pe mine cum mă port de fireşte, fără să depun vreo strădanie, când ca un bunic, când ca un tată, când ca un frate mai mare şi când ca un copil?

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi şi virtuţi, Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2007, p. 273)

Categoria: Articole

Cautare: