Simplitatea, semn al iubirii neprefacute

Nepătimirea cea mai înaltă face gândurile simple, la fel şi purtările. Simplitatea copilărească ajunge să vorbească cu îndrăzneală lui Dumnezeu şi Dumnezeu îi îndeplineşte dorinţele, căci dorinţele ei corespund cu voia lui Dumnezeu. De exemplu, această rugăciune copilărească, dar foarte ajutătoare, împotriva mâniei, pe care bătrânul mi-a spus-o mie: Doamne, îndepărtează de la mine mânia aceasta, că nu-mi trebuieşte ea mie. Altă dată, bătrânul rostea această rugăciune din Pateric: "Doamne, vrei, nu vrei, mântuieşte-mă. Tu m-ai zidit, Tu mântuieşte-mă". Şi celelalte cereri ale părintelui erau tot atât de simple, vădind o mare apropiere de Dumnezeu. De multe ori, ascultându-l pe bătrân cum povesteşte şi ştiind viaţa lui, mă întrebam dacă nu ar putea şi el să răspundă ca avva Antonie, atunci când a fost întrebat de avva Ammun nitriotul: Văd că eu mai multă osteneală am şi cum de numele tău s-a mărit între oameni mai mult decât al meu? Zis-a lui avva Antonie: pentru că eu iubesc pe Dumnezeu mai mult decât tine.

(Părintele Selafiil cel orb de la Noul Neamț, Dragostea care nu cade niciodată, interviuri și relatări de Savatie Baștovoi, Editura Marineasa, Timișoara, 2001, p. 12)

Categoria: Articole

Cautare: