Singura paza gandurilor nu stinge patimile

Nu cugeta că, alungate, gândurile toate se vor risipi. Că dracii şi mai tare se pornesc, şi viforul mai mult se înteţeşte. Însă tot lepadate şi neluate în seamă, se vlăguiesc. Nu se mai îngraşă, ca în vremea când le ţineam la sân şi le hrăneam. Surghiunite, domnia li se surpă. Şi odată cu maicile, se sting şi odraslele, patimile adică.

Singură paza gândurilor nu stinge însă patimile. Că-s rele ale duhului şi rude cu duhurile rele, şi numai cu harul lui Dumnezeu se biruiesc. Iar harul ţi-l agoniseşti cu rugăciune, cu duhul căinţei şi al smereniei. Aşa că îndată ce-ți vine un gând rău, întâi de toate aleargă la căinţă şi cere iertare de la Dumnezeu. Apoi alungă-l cu numele cel sfânt al lui Iisus, armă tare în lupta cu gândurile, ca să te speli de patimile tale. Cu nimic alta decât cu rugăciunea se biruie ispitele. Cu ea să începi.

De te înalţi cu duhul, socotind că te-ai izbăvit de acum de gânduri şi ispite, grabnic ai să cazi din nou, la cea dintâi ispită.

Fă-te în faţa ispitelor ce ne împresoară căpetenie de oaste, gata să le înfrunte în toată clipa, dar şi prunc ce-şi caută scăparea la Tatăl său.

(Jean-Claude Larchet, Ține candela inimii aprinsă, Editura Sophia, București, 2007, pp. 82-83)

Categoria: Articole

Cautare: