Sinodul al patrulea Ecumenic de la Calcedon (451)

Sinodul al patrulea Ecumenic de la Calcedon (451)

Despre cele doua firi ale lui Hristos

Impotriva monofizitilor

Sfantul si Marele si Ecumenicul sinod strans cu harul lui Dumnezeu si la indemnul prea binecredinciosilor si de Dumnezeu iubitorilor de Hristos imparati, augustii Valentinian si Marcian, in Calcedon, metropola eparhiei Bithiniei, in biserica Sfintei Mucenite Eufimia, cea biruitoare in Hristos, a hotarat cele ce urmeaza:
Domnul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos, intarind pe ucenicii Sai in cunoasterea credintei, a spus: “pacea Mea v-o dau voua, pacea Mea o las voua”, pentru ca nimeni sa nu se separe de aproapele sau in dogmele credintei, ci la fel sa se arate cu totii in propovaduirea adevarului. Dar fiindca cel rau nu inceteaza sa semene neghina lui printre semintele bunei credinte, si pururea nascoceste ceva nou impotriva adevarului, pe aceasta Stapanul cunoscand-o mai inainte, cu purtare de grija pentru neamul omenesc a ridicat cu ravna pe acest binecredincios si evlavios imparat sa cheme la sine pe mai marii preotimii din toate partile, astfel incit, sub lucrarea harului lui Hristos, Stapanul nostru, al tuturor, sa indeparteze de la oile lui Hristos toata ciuma inselaciunii, calauzindu-le iarasi sa se ingrase cu mladitele adevarului.

Ceea ce am facut si noi, incuviintand sa indepartam dogmele ratacite, reinnoind fara ratacire credinta Parintilor, propovaduind tuturor Crezul celor 318 [Parinti] si scriind precum insisi Parintii care au aratat aceasta intelegere a noastra privitoare la dreapta credinta, adica cei 150 de Parinti care, adunandu-se dupa aceea la Constantinopol, au adoptat aceeasi marturisire de credinta. Hotaram, asadar, pazind si noi randuiala si toate izvoadele credintei statornicite de Sfantul Sinod tinut odinioara la Efes, ai carui intaistatatori de vesnica pomenire au fost Celestin al Romei si Chiril al Alexandriei, sa straluceasca iarasi marturia credintei drepte si fara cusur a celor 318 Sfinti si Fericiti Parinti adunati la Niceea pe vremea imparatului de vrednica pomenire - Constantin, si sa se intareasca cele hotarate de catre cei 150 de parinti la Constantinopol, spre nimicirea ereziilor care aparusera atunci si spre intarirea credintei sobornicesti si apostolesti, care este a noastra.

(Urmeaza Crezul celor 318 parinti de la Niceea - Sinodul I Ecumenic:) Credem?

(Si cel al celor 150 de parinti adunati la Constantinopol - Sinodul II Ecumenic:) Credem…

Asadar, era de-ajuns pentru desavarsita cunoastere si intarirea bunei credinte acest intelept si mantuitor Crez al harului dumnezeiesc, caci invata desavarsit despre Tatal si Fiul si Sfantul Duh si infatiseaza intruparea Domnului celor ce o primesc cu credinta.

Insa de vreme ce aceia care se straduiesc sa lepede propovaduirea adevarului si prin propriile erezii au nascocit desertaciuni, unii indraznind sa strice [invatatura despre] taina iconomiei Domnului pentru noi si tagaduind numirea de Nascatoare de Dumnezeu data Fecioarei [Maria], iar altii scornesc [invatatura despre] contopire si amestecare, inchipuindu-si nebuneste ca este o singura fire din trup si dumnezeire, nascocind grozavia ca, prin contopire, firea dumnezeiasca a Celui Unul Nascut este patimitoare.

Pentru aceasta, Sfantul si Marele si Ecumenicul Sinod adunat aici, voind sa starpeasca orice uneltire potrivnica adevarului, invatand propovaduirea cea neclintita de la inceput, a hotarat mai intai sa ramana neatinsa credinta celor 318 Sfinti Parinti, si, din pricina celor ce lupta impotriva Duhului Sfant, a intarit invatatura despre fiinta Duhului predanisita de catre cei 150 de Parinti adunati nu demult in cetatea imparateasca, pe care acestia [cei 150 de Parinti] au facut-o cunoscuta tuturor, nu ca si cum ar adauga ceva care lipsea celor hotarate mai inainte, ci lamurind, dupa marturia Scripturilor, invataturile lor despre Sfantul Duh impotriva celor care incearca sa tagaduiasca stapanirea Sa.

Iar pe de alta parte, din pricina celor care au incercat sa strice taina iconomiei si care cu nerusinare spun ca Cel Nascut din Sfanta Fecioara Maria nu este decat un simplu om, Sinodul Sfant a incuviintat scrisorile sinodale ale Fericitului Chiril, pastor al Bisericii Alexandriei, catre Nestorie si cei din Rasarit, ca fiind potrivite pentru tagaduirea smintelii lui Nestorie spre dreapta talcuire a celor ce, manati de cucernica ravna, doresc sa priceapa Crezul cel mantuitor.

Acestora li s-a adaugat, cu indreptatire, si epistola lui Leon, intaistatatorului marii si vechii Rome catre cel intre sfinti - Arhiepiscopul Flavian, scrisa pentru surparea cugetarilor stricate ale lui Eutihie, intrucat [aceasta epistola] conglasuieste cu marturisirea marelui Petru, fiind un stalp de sustinere [a adevarului] impotriva atacurilor [rau credinciosilor]. Sta impotriva si celor care incearca sa imparta taina Iconomiei intr-o doime de fii. Ii indeparteaza din adunarea celor sfinti pe cei care indraznesc sa spuna ca dumnezeirea Fiului Cel Unul Nascut este patimitoare; le sta impotriva si celor care isi inchipuie o amestecare sau contopire a celor doua firi ale lui Hristos; ii indeparteaza pe cei care ratacesc [spunand ca] chipul de rob pe care Hristos l-a luat de la noi este ceresc sau din alta substanta; si ii da anatemei pe cei care scornesc rataciri, cum ca inainte de unire erau doua firi, iar dupa unire a ramas una.

Urmand asadar Sfintilor Parinti, noi invatam intr-un glas ca marturisim pe Unul si acelasi Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, Insusi desavarsit intru dumnezeire cat si intru omenitate, Insusi Dumnezeu adevarat si om adevarat din suflet rational si din trup, de-o-fiinta cu Tatal dupa dumnezeire si de-o-fiinta cu noi dupa omenitate, intru toate asemenea noua afara de pacat, nascut din Tatal mai inainte de veci dupa dumnezeire si, la plinirea vremii, Acelasi nascut pentru noi si pentru a noastra mantuire din Fecioara Maria, Nascatoarea de Dumnezeu, dupa omenitate, Unul si Acelasi Hristos, Fiul, Domnul, Unul Nascut, cunoscandu-se in doua firi, fara amestecare, fara schimbare, fara impartire, fara despartire, deosebirea firilor nefiind nicidecum stricata din pricina unimii, ci mai degraba pastrandu-se insusirile fiecarei firi intr-o singura persoana si intr-un singur ipostas, nu impartindu-se sau despartindu-se in doua fete, ci Unul si Acelasi Fiu, Unul Nascut, Dumnezeu Cuvantul, Domnul Iisus Hristos, precum [au vestit] de la inceput proorocii, precum El insusi ne-a invatat despre Sine si precum ne-a predanisit noua Crezul Parintilor.

Acestea toate fiind statornicite de noi cu mare grija si acrivie, Sfantul Sinod Ecumenic a hotarat ca nimanui nu ii este ingaduit sa infatiseze, sa scrie sau sa alcatuiasca, nici [el insusi] sa gandeasca, nici sa invete pe altul o alta marturisire de credinta. Cat despre cei care indraznesc sa alcatuiasca o alta [marturisire de] credinta, sa o infatiseze altora spre invatatura, sau sa raspandeasca un alt Crez celor care vor sa se intoarca la cunostinta adevarului de la ratacirile elinesti sau iudaicesti sau de la oricare alta erezie, acestia, daca sunt episcopi sau clerici, sa fie indepartati [episcopii de episcopie si clericii de cler], iar daca sunt monahi sau laici, sa se dea anatemei.

Categoria: Hotararile Sinoadelor Ecumenice

Cautare: