Slava desarta si parerea de sine iubesc a invata pe altii

Slava deşartă şi părerea de sine iubesc a învăţa şi a povăţui pe alţii. Ele nu se îngrijesc de vrednicia sfatului lor! Ele nu cugetă că pot aduce aproapelui o rană de nevindecat printr-un sfat prostesc, care este primit de începătorul neîncercat cu o încredere iresponsabilă, întru aprinderea trupului şi a sângelui! Ele au nevoie de succes, indiferent de calitatea acestui succes, oricare ar fi principiul pe care se întemeiază. Ele au nevoie să-l impresioneze pe începător şi să şi-l subordoneze moral! Ele au nevoie de lauda oamenilor! Ele au nevoie să treacă drept stareţi şi învăţători sfinţi, pricepuţi, clarvăzători! Ele au nevoie să-şi hrănească nesătula iubire de slavă deşartă şi trufia.

Întemeiată a fost întotdeauna, şi mai ales acum, rugăciunea Proorocului: „Mântuieşte-mă Doamne, că a lipsit cel cuvios, că s-au împuţinat adevărurile de la fiii oamenilor. Deşertăciuni a grăit fiecare către aproapele său, buze viclene în inimă, şi în inimă au grăit rele" (Ps. 11,1-2).

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Despre înșelare, Editura Egumenița, Galați, 2010, p. 35)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: