Smerenia in fapta, nu numai in cuvinte

- Gheronda, dacă cineva se smereşte singur şi se prihăneşte pe sine zicând: „Sunt un neghiob, un om pierdut etc.”, aceasta îl ajută să dobândească smerenie?

- E uşor să te învinovăţeşti pe tine însăţi, dar e greu să accepţi învinuirile altora. Poţi spune de unul singur: „Sunt vrednic de plâns, sunt cel mai păcătos, cel mai rău dintre toţi”, dar să nu poţi suporta un cuvânt de la altul. Vezi, când cineva cade singur şi se loveşte, poate să-l doară, dar nu dă multă importanţă. Sau când îl loveşte unul pe care-l iubeşte, spune: „Ei, nu contează”. Dar dacă îl zgârie sau îl împinge puţin unul pe care nu-l simpatizează, atunci să vezi! Va începe să ţipe, să se prefacă că-l doare, că nu poate păşi.

Pe când eram la Sinai, se afla acolo şi un mirean - pe nume Evstratie -, care, dacă îl strigai „Domnule Evstratie!”, îţi spunea: „Evstratie păcătosul să spui, Evstratie păcătosul”. Toţi ziceau: „Cât de smerit este!”, într-o dimineaţă l-a furat somnul şi nu a mai coborât la biserică. S-a dus aşadar cineva ca să-l trezească. „Evstratie, încă mai dormi? S-au terminat şi Psalmii Utreniei. Nu vii la biserică?”. Atunci acela a început să ţipe... „Eu am mai multă evlavie decât tine şi ai venit tu ca să-mi spui să cobor la biserică?”. Făcea ca un nebun... Până acolo a ajuns, încât a luat cheia de la uşă - era o cheie din acelea mari - ca să-l lovească, fiindcă s-a simţit jignit. Ceilalţi care l-au auzit strigând aşa, au rămas încremeniţi, căci îl aveau drept pildă, socotindu-l foarte smerit. Şi astfel s-a făcut de râs. Ai văzut? El singur spunea că este păcătos, dar de îndată ce a fost rănit în egoismul său, a devenit ca o fiară.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, Editura Evanghelismos, București, 2007, p. 175)

Categoria: Articole

Cautare: