Smerenia ne deschide ochii duhovnicesti

Te tulburi văzând în tine însuţi desăvârşita neîmplinire a tuturor poruncilor, şi te temi că toată viaţa ta va trece doar în intenţii sterpe, şi care va fi sfârşitul?... Citeşte la Sfântul Isaac Sirul: „Răsplata se dă nu pentru împlinirea poruncilor, ci pentru smerenie, şi când puterea celor dintâi slăbeşte, smerenia place lui Dumnezeu în locul acestora”. Oricum, acesta nu trebuie să fie un prilej pentru nepăsare şi moleşire, ci pentru a nu ne tulbura, ci a ne smeri; când împlinim ceva, să nu ne îngâmfăm, iar când ne vedem neajunsurile, să nu cădem cu duhul, ci să ţinem calea de mijloc. Când Dumnezeu va vedea în noi chezăşia smereniei, ne va şi ajuta în lucrarea faptelor bune – iar atâta timp cât această chezăşie nu se află în noi, prin înseşi poticnirile şi neputinţele noastre dobândim smerenie şi suntem nevoiţi să ne vedem răutatea şi sărăcia.

Trebuie ştiut însă şi că suntem ostaşi duhovniceşti şi ne aflăm totdeauna în luptă cu vrăjmaşii cei nevăzuţi; când ne luptă cu felurite patimi, dacă nu reuşesc să ne biruie prin lucrarea acestora, ne aruncă în semeaţa cugetare şi în părerea de sine: de aceea, trebuie să avem ca armă împotriva lor smerenia.

(Sfântul Macarie de la Optina, Sfaturi pentru mireni, Editura Sophia, București, 2011, pp. 48-49)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: