Somnul cel bun si somnul ca ispita

Mă întreba pe mine cineva ce fac eu ca să-mi alung somnul. Şi am zis că mă culc. E de fapt un fel de a-ţi alunga somnul. Somnul ţi l-a dat Dumnezeu nu să-l alungi, ci ţi l-a dat Dumnezeu să te foloseşti de el. Doamne fereşte să ajungi să nu poţi dormi. Eu când mă trezesc noaptea, primul gând e: Doamne, cum să fac ca să dorm mai departe? Nu cum să fac să nu dorm. De ce? Pentru că dacă nu dormi noaptea, apoi dormi ziua, sau eşti tărbăcit, nici nu mai ştii dacă eşti cu cei care dorm sau cu cei care-s treji. Aşa că toate lucrurile trebuie gândite bine şi trebuie folosite bine. Noi ne rugăm lui Dumnezeu şi-I mulţumim lui Dumnezeu pentru somnul pe care ni l-a dat pentru a putea să ne refacem.

Când am venit eu aici, la mănăstire, ziceau părinţii care erau atunci, că vine vrăjmaşul şi-ţi aduce somnul seara, ca să nu te poţi ruga. Bineînţeles că n-am fost niciodată de acord cu afirmaţia aceasta, pentru că ziceam că dacă vine vrăjmaşul seara, ar trebui să vină şi dimineaţa, pentru că şi dimineaţa ne rugăm, că doar nici dimineaţa nu-i place că ne rugăm. Atunci, dimineaţa de ce nu vine? Înseamnă că nu-i vrăjmaşul, ci e altceva, e oboseala! Nu trebuie acum să le punem toate pe socoteala diavolului.

(Arhimandritul Teofil Părăian, Veniţi de luaţi bucurie, Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2001, p. 156)

Categoria: Articole

Cautare: