Spălatul picioarelor – tâlcuirea Sf. Teofilact, arhiepiscopul Bulgariei

A venit deci la Simon Petru. Acesta I-a zis: Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele? A răspuns Iisus şi i-a zis: Ceea ce fac Eu, tu nu ştii acum, dar vei înţelege după aceasta.” (Ioan 13).

Nu pe Petru îl spală dintâi – cu toate că el era cel întâi decât ucenicii (11) – ci, poate că, vânzătorul, obraznic fiind şi fără de ruşine, mai înainte decât Petru a şezut şi lui i s-au spălat picioarele. Şi de unde este aceasta arătată? De aici: „a început să spele picioarele ucenicilor şi să le şteargă”, apoi „a venit la Simion Petru”, dacă nu pe altcineva l-ar fi spălat înainte decât pe Petru. Deci, dintre ceilalţi ucenici, nu ar fi îndrăznit vreunul ca să fie spălat mai înainte de Petru, însă vânzătorul , poate să fi îndrăznit aceasta. Căci dacă de la alţi ucenici ar fi începuT a spăla pe vreunul, l-ar fi oprit acela pe Domnul, oricare ar fi fost şi ar fi zis cele pe care şi Petru (le-a grăit): „Doamne, oare Tu să-mi speli mie picioarele?”. Însă nu este aceasta. Aşadar pe nimeni din ceilalţi nu i-a spălat mai înainte, ci pe vânzătorul, apoi pe Petru; şi de la Petru, învăţându-se ceilalţi, prin urmare, este să nu se fi împotrivit, ci să fi primit acest fel de cinste ce li se aducea lor de la Hristos.

Hristos spală picioarele ucenicilor nu ca şi cum ar fi avut întinăciune, ci gata făcându-i pe ei spre buna vestire, după ceea ce s-a zis de Isaia: „Cât sunt de frumoase picioarele celor ce binevestesc pace!” (Isaia 52,7).

Aşadar,spălarea picioarelor, nu ne dă nouă să înţelegem curăţire de păcate a apostolilor – căci „curaţi” sunt mărturisiţi că sunt -, ci, este semn cum că se vor trimite ei la propovăduire, ducând şi la alţii curăţenia ce li s-a dat lor prin cuvântul ce-l stăpânesc. Pentru aceasta şi Petru zice: „Nu numai picioarele mele să mi le speli, ci şi mâinile şi capul” (Ioan 13,9), adică „Nu numai la propovăduire să mă trimiţi, ci, şi capul meu, prin mucenicie să-l curăţeşti” (20).

Însă să înţelegi că şi acum se săvârşesc acestea, pentru că şi acum se face „Cină” (Ioan 13:2), întru dumnezeiască jertfă a Dumnezeiescului Trup şi Sânge, care sunt puse înainte. Aşadar, ce se crede de la fiecare din noi să facem? Ascultă: toţi cei care am crezut în Hristos avem în noi Cuvântul lui Dumnezeu şi propovăduirea Evangheliei, căci toţi l-am primit pe Hristos întru inimile noastre. Aşadar datori suntem întru dumnezeiasca această cină să „sculăm” Cuvântul şi să-l „dezbrăcăm de veşmimtele” Lui (Ioan 13,4), care îl acoperă pe El. Iar VEŞMÂNT este iubirea de argint, VEŞMÂNT – mărirea (slava deşartă), VEŞMÂNT zavistia şi toate celelalte patimi, care, fiind deasupra Dumnezeiescului Cuvânt Care este întru noi, Îl îngreuiază pe El. Deci, pe acestea se cuvine să le „dezbrăcăm” ca uşor fiind să poată lucra curăţenia noastră cea prin pocăinţă.

Căci „sculându-Se” Cuvântul şi de toată sarcina şi de grija lumească „dezbrăcându-Se”, va „spăla” gândurile noastre, care sunt „ucenici”ai Lui şi îi urmează Lui. Şi va „spăla picioarele”, adică mişcările noastre cele lucrătoare şi paşii nostri. Iar, de are cineva trebuinţă de altă curăţire şi pofteşte sporirea cea întru învăţătură şi în partea cea privitoare la cele înalte, către Domnul să zică: „Doamne, nu numai picioarele, ci şi mâinile şi capul” (Ioan 13:9), adică „nu numai paşii mei să-i curăţeşti, «ci şi mâinile» - ca şi pe alţii să pot a-i povăţui (călăuzi) de mână şi către lucrul cel bun, împreună cu mine a-i duce, «şi capul» - ca în partea cea privitoare la cele înalte şi bogoslovească (de Dumnezeu cuvântătăare), curată şi neîntinată să aibă socotinţa (cugetarea) cea pentru Dumnezeu”. Deci, întru acest chip prin mărturisire (spovedanie) putem a ne spăla, ca nu, „cu nevrednicie”, să ne împărtăşim din „Cină”şi „spre osândă nouă să mâncăm şi să bem” (1 Corinteni 11, 29).

_______________________________________________________

11 - În înţelesul că era verhovnicul apostolilor.

20 – Este îndeobşte cunoscut că Sf. Apostol Petru s-a săvârşit muceniceşte în anul 64, la Roma, fiind răstignit cu capul în jos.

Fragment preluat din „Tâlcuirea Sfintei Evanghelii de la Ioan”, Sf. Teofilact Arhiepiscopul Bulgariei, p.328 – 332 .

Categoria: Articole

Cautare: