Spovedania ne curata si ne sterge pacatele

Întotdeauna citim și înțelegem de la Sfinții Părinți că ei își mărturisesc fidelitatea față de Dumnezeul slavei și cad la pământ și Îl slăvesc pe Dumnezeu cel în Treime lăudat. Și ei, deci, se mărturisesc, dar la ei nu este mărturisire de pocăință, ci de slavă, de doxologie, de preamărire și este cu totul altceva. Și cei din Vechiul Testament suspină: Din adânc am suspinat, Doamne! Doamne, auzi glasul meu!. Dar când vine Hristos în lume, Îți dă viața pentru noi și învie și Se înalță la ceruri. Dar să nu confundăm lucrurile, că nu preotul, direct, te dezleagă de păcate, nu preotul ți le ia pe ele, ci, cu puterea ce-i este dată, când pune mâinile pe capetele penitenților şi rosteşte cuvintele: Cu puterea ce-mi este dată mie te iert şi te dezleg în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin, păcatele acestora, pe care le-au mărturisit preotului cu căință, cu smerenie, cu hotărâre să nu le mai facă şi primesc canon pentru ele, în momentul acela se şterg din cartea în care au fost scrise şi nu vor mai fi întrebați nici în clipa morții şi nici când sufletul se aşază în loc de lumină sau de osândă, până la Judecata de Apoi şi niciodată. Tocmai de aceea diavolii se luptă teribil cu noi!

(Părintele Ioanichie Bălan, Spovedania, Taina împăcării, Editura Doxologia, Iași, 2013, pp. 7-8)

Categoria: Articole

Cautare: