Starile sufletului

Când omul primeşte ceva dumnezeiesc, inima i se bucură. Când primeşte ceva diavolesc, inima i se tulbură.

Când inima creştinului primeşte ceva de la Dumnezeu, nu mai caută să se încredinţeze pe altă cale străină ca acel lucru provine de la Domnul. Prin însăşi această lucrare se convinge că a primit ceva ceresc. Şi asta pentru că simte roadele Duhului – dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia (Galateni 4, 22-23).

Şi chiar dacă diavolul s-ar preschimba în înger de lumină sau i-ar insufla omului cugete care par bune, inima totuşi va simţi ceva necurat, o tulburare a cugetelor şi o confuzie a simţurilor. Sfântul Macarie Egipteanul explică: „Chiar dacă satana va reuşi să arate vedenii luminoase, totuşi, cu nici un chip nu va putea produce o stare de pace în inimă. Prin acest semn se cunosc lucrările lui”.

Aşadar, din stările diferite ale inimii poate omul să priceapă ce este de la Dumnezeu şi ce de la diavol. „Din starea sufletească, notează Sfântul Grigorie Sinaitul, poţi cunoaşte dacă lumina apărută în sufletul tău este dumnezeiască ori satanică”.

(Un serafim printre oameni Sfântul Serafim de Sarov, traducere din limba greacă Cristian Spătărelu, Editura Egumeniţa, 2005, pp. 337-338)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: