În viaţă fiecare avem de dus o cruce. Unul o are mai grea, altul o are mai uşoară, dar nimeni nu este lipsit de ea: o boală, moartea cuiva, lupta cu tine însuţi, cu satana care vrea ca un şarpe să se infiltreze în suflet, în casă, în omenire. Omul a ajuns subjugat materiei care a devenit stricăcioasă, dar a păstrat şi din aspiraţia duhului de virtute, veşnicie. El şi-a dat seama că suferinţa lui provine din suportul material al fiinţei sale, de dezacordul dintre trup şi duh, dar nu putea, nu ştia cum să remedieze răul. Uneori a dorit atât de mult să-şi elibereze spiritul din robia trupului încât a ajuns să respingă viaţa materială sub formele ei cele mai fireşti. Cunoaştem filosofiile indiene care considerând trupul un rău în sine, renunţă la el pentru a anihila durerea şi a elibera spiritul. Aceasta duce, însă, la o dezmembrare a fiinţei umane dovedind că prin puterile proprii nu se poate restabili. Fiecare se izbăveşte pretutindeni de suferinţă, o trăieşte, se revoltă împotriva ei, n-o înţelege dar nu mai vede cauza pentru care viaţa este atât de strâns legată de ea.
Suferinţa este o urmare a păcatului paradisiac. Întrucât toţi purtăm urmările acestui păcat, toţi avem parte de suferinţă. Numai Iisus, fiind în afară de păcat, putea fi în afară de suferinţă. Dar El a acceptat-o de bună voie pentru noi. Dacă ar fi înlăturat suferinţa Lui personală, suferinţa noastră rămânea, fără a putea fi depăşită. Dar, El a luat asupra Sa păcatele tuturor şi suferinţa tuturor pentru ca biruind pentru toţi, să rezolve – prin Sine – suferinţa noastră. Şi Iisus a rezolvat-o, dar, nu prin îndepărtarea ei. Dumnezeu Tatăl nu ne-a înlăturat suferinţa pentru binele nostru. Ea a rămas un mijloc de ispăşire, un medicament necesar pentru însănătoşirea noastră. Trebuie să o acceptăm în Hristos. Nimeni să nu blesteme când vine greul ei, dimpotrivă, să spună: Doamne, ajută-mă ca să pot purta mai uşor crucea aceasta. Să nu uităm că noi ispăşim păcate răscumpărate deja de Hristos. De aceea putem birui în măsura în care acceptăm suferinţa în numele Lui şi pentru El.
(Preot Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, Bucureşti, 1996, pp. 133-134)
Categoria: Articole
Cautare:
Suferinta a ramas un medicament necesar pentru insanatosirea noastra
Vizualizari: 743
Id: 15198
Imagine:
Share:
„Vesnica pomenire!”
Ce înseamnă literele IC XC / NI KA ?
Reguli pentru crestinii care merg duminica la Biserica
Cum trebuie sa se incheie fiecare rugaciune crestina?
Pietism, zelotism, intelectualism, hipercriticism
Usa pocaintei
Ce urăm de zilele sfinților?
L-am rugat pe Dumnezeu
Puterea celor 40 de liturghii si parastase
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.