SUFLETUL

SUFLETUL

1922. -Plantele si animalele au un duh de viata biologica necesar vietii lor firesti, care nu depasesc trebuintele corpului lor fiind una cu el, caci la creatiune, Domnul numai a zis si s-au facut asa cum sunt ele si azi. Omul a fost creat trupeste cu o pregatire speciala (Fac. 1, 26-30) si i s-a creat, un suflet special “un suflet viu” (Fac. 2, 7) adica nemuritor, avand insusirile speciale “dupa chipul” lui Dumnezeu nu dupa infatisare ci dupa nemurire, ca cel ce va avea sa se perfectioneze prin exercitiul vietii morale libere, conlucrand intru “asemanarea” cu Dumnezeu prin respectarea legilor Domnului, intru stapanirea de sine si conducerea fapturii supuse lui ca un reprezentant al lui Dumnezeu fata de cele pamantesti prin insusirile lui sufletesti si ca un delegat al lumii materiale fata de Facatorul, prin viata sa pamanteasca si trupeasca in care se sintetizeaza cele materiale ale pamantului: Deci el era si este un microcosmos, adica o lume mica a universului (Sf. Ioan Damaschin, Dog. II, 12).

1923. -Sunt trei teorii despre suflet: a), a preexistentialismului, condamnat de Biserica (V. Dogmele); b). traducianismul animal, adica teoria prin care se arata ca sufletul se transmite de la parinti la copii ca si la animale, dupa regula pusa odata de Creator, neaprobate de Biserica; c). invatatura creationismului pe care o invata Biserica. Sufletul fiecarui om este creat de Dumnezeu. Alte explicatii de amanunt nu s-au dat. Se pare ca aceasta invatatura, intr-o explicare mai pe larg, in care sa se cuprinda si aspectele vietii de ereditate trupeasca si sufleteasca, ar putea fi expusa cam astfel: sufletul fiecarui om este creat de Dumnezeu, nu din nimicul absolut ca a lui Adam, ci din realitatea parintilor nascatori asemenea cu Eva din Adam. Asa se explica mai bine paternitatea dumnezeiasca a proprietatii creationale precum si a colaborarii parintilor pamantesti binecuvantati in viata si in urmasii lor.

1924. -”Cand stapaneste in noi ratiunea (sufletul) acesta chinuieste in mod necesar trupul care slujeste (ca instrument) in vederea virtutii”. -Filoc. III, p. 309,20.

1925. -”Trupul e al sufletului, iar nu sufletul al trupului. Caci cel mai mic este al celui mai mare, nu cel mai mare al celui mai mic. Deci, fiindca pentru greseala dintai a rasarit in trup legea pacatului care este placerea simturilor iar pentru aceasta s-a hotarat moartea trupului prin osteneli si dureri, randuita spre desfiintarea legii pacatului, cel ce stie ca moartea s-a ivit din pricina pacatului spre desfiintarea lui, se bucura pururea in sufletul sau cand vede cand e desfiintata legea pacatului din trupul sau prin felurite osteneli si dureri ca sa primeasca fericita viata viitoare in duh. Caci stie ca nu poate ajunge la aceea daca nu e golita mai inainte de trup ca dintr-un vas, inca in aceasta viata, legea pacatului sustinuta prin afectiunea vointei fata de el”. -Filoc. III p. 309,21.

1926. -”Ascetul trebuie sa stie cand si cu ce mancari trebuie sa-si hraneasca trupul ca dusman; cand sa-l mangaie ca prieten si cand sa-l ingrijeasca ca bolnav, ca nu cumva prin nebagare de seama, cele ale dusmanului sa le socoteasca ale prietenului, iar cele ale prietenului sa le puna pe seama dusmanului, iar ale acestuia iarasi sa le socoteasca ale bolnavului. Caci la vremea ispitei il va razboi fiecare, dupa cum a dat sminteala fiecaruia”. -Filoc. IV, p. 289,57.

1927. -Biserica invata ca omul este alcatuit din trup si suflet (dihotomism) iar nu din trup, duh si spirit cum s-ar parea in aparenta (I Tes. 5, 23; I Cor. 15, 15; Ev. 4, 12; Trihotomism). in constitutia sa trupeasca omul are ca si animalul trup si duh de viata biologica, suflet senzitiv dar acestea nu sunt decat o entitate materiala identificata cu trupul omenesc. In casa trupului omenesc locuieste sufletul care este o a doua entitate de sine statatoare (Matei 10, 28; Luca 12, 4-5; Marcu 14, 34). Armonia dintre suflet si Dumnezeu garanteaza armonia dintre trup si suflet si pe temeiul acestei armonii se desfasoara armonia dintre om si animale, plante si intreaga natura. In conditiile de azi ale pacatului, proportia de armonie fiind faramitata, ea se realizeaza partial pe intreaga scara a existentei de la nesimtitoarea piatra si pana la varful scarii lui Iacob - Dumnezeu (Fac. 28,10-22; Rom. 3,20-24; 5,12-21).

Categoria: Pravila Bisericeasca

Cautare:

SUFLETUL

Vizualizari: 1450

Id: 759

Imagine:

Share: