Suntem chemati la viata pentru a trai iubirea

Smerenia este cunoaşterea de sine și a toată nimicnicia ta. Şi dreaptă este această cunoştinţă a nimicniciei, căci zidit eşti din nimic şi nu ai nimic dintru ale tale. Cum poţi, dar, să cugeţi ceva înalt despre tine? Cât e de nevrednic de smerenie! Cât de vrednic este de nedumerire, când omul gândeşte înalte despre sine. Noi toţi ne-am născut din nimic şi nu ştim ce va fi cu noi – unde ne va rândui Dumnezeu. Născuţi suntem din putreziciune, din sămânţă întunecată, iar apoi, prin porunca lui Dumnezeu, ne vom preface în duhoare, pulbere şi cenuşă, iar sufletul nostru va fi rânduit după cum numai Unul Dumnezeu ştie, Ziditorul şi Făcătorul a toate.

Să facă adunare toate înţelepciunile pământeşti, să cugete drept toţi filosofii şi ei se vor minuna de minunile lui Dumnezeu: cât de minunat este Domnul! Cât de puternic! Cât de milostiv şi cuvios întru sfaturile Sale, mai mult decât toţi fiii oamenilor! Căci, neavând El trebuinţă de om, l-a făcut; necerându-i nimic afară de dreaptă cugetare şi pocăinţă adevărată, spre a cunoaşte binefacerile Lui şi a se alipi cu dragoste de El şi, văzând că nu are nimic de la sine, pururi să petreacă smerit, aducând mulţumire şi slavă lui Dumnezeu.

(Sfântul Dimitrie al Rostovului, Alfabetul duhovnicesc, Editura Sophia, București, 2007, p. 77)

Articolul apare online prin efortul editorilor site-ului doxologia.ro.

Categoria: Articole

Cautare: