Taierea voii prin duhovnic

Când călătorim prin noaptea vieţii pământeşti, pe noi nu ne luminează soarele, şi totuşi primim, prin reflexie, lumina lui din lună. Pe muntele Sinai, dintre toţi cei 600.000 de israiliteni, numai Moise a primit lumina lui Dumnezeu, dar el, mai târziu, a răsfrânt-o asupra întregului popor. Şi atunci, iată că cei ce, din cauza stării lor pătimaşe şi păcătoase, nu pot fi conduşi numai de Dumnezeu, în chip nemijlocit, au nevoie de un povăţuitor, de un păstor. Nimeni nu poate tăgădui că David a fost unul dintre cei mai inspiraţi poeţi şi profeţi; şi cu toate acestea, el nu şi-a văzut crima şi desfrâul decât atunci când i le-a arătat pe faţă proorocul Natan. Aşadar, trebuie să fii ca Moise ca să poţi primi poruncile lui Dumnezeu în chip nemijlocit şi, iarăşi, poţi să fii ca David şi totuşi să nu-ţi vezi propriile păcate şi greşeli. Şi atunci, iată necesitatea unui duhovnic.

Bătrânii din Pateric, care vedeau în mod străveziu toate cursele diavolului şi care aveau o mare experienţă în ce priveşte tăierea voii prin duhovnic, ne-au dat cele mai clare îndrumări în acest sens. Astfel, au zis bătrânii: „De vei vedea pre cel tânăr de voia sa suindu-se la ceruri, apucă-l de picior şi trage-l jos, căci nu îi este lui de folos”, „De va face cineva lucrul lui Dumnezeu urmând voii sale, nu este pentru Dumnezeu lucrul lui, ci de este cu neştiinţă, ştiu că va veni la calea lui Dumnezeu, nici umblând la cei mai bătrâni să asculte, ci ca cum ar şti însuşi se socoteşte pe sine, cu anevoie va veni la calea lui Dumnezeu”.

(Arhimandrit Paulin Lecca, Adevăr și Pace, Tratat teologic, Editura Bizantină, București, 2003, pp. 98-99)

Categoria: Articole

Cautare: