TEODORET DE CIR :: Patristica

TEODORET DE CIR

Viata.

Teodoret de Cir s-a nascut la 392, la Antiohia. A fost ucenicul lui Teodor de Mopsuestia. Deschis catre viata ascetica, acesta intra in manastirea Sf. Euprepiu - la varsta de 16 ani - de unde a fost insa luat pentru a fi facut episcop la Cir - in Siria.

Teodoret a luat parte activa la disputele nestoriene, ca adversar al Sf. Chiril al Alexandriei. La ordinele patriarhului de Antiohiei, acesta a redactat o "Combatere a celor 12 anatematisme ale Sf. Chiril". La Sinodul III ecumenic de la Efes, el a fost de partea lui Nestorie si a lui Ioan de Antiohia, care au depus din treapta si au anatematizat pe Sf. Chiril si Memnon al Efesului. Nu a semnat Simbolul de unire de la 433, desi se pare ca el este autorul acestei formule. A semnat acest Simbol la 435, dar a refuzat, cu acest prilej, sa anatematizeze pe Nestorie. Combate monofizitismul in opera sa "Cersetorul". Monofizitii l-au condamnat si l-au depus la Sinodul talharesc de la Efes (449). La Sinodul de la Calcedon (451) a fost reabilitat si proclamat "invatator ortodox", dar numai dupa ce a anatematizat pe Nestorie si pe toti cei ce nu ziceau ca Sf. Fecioara Maria e Nascatoare de Dumnezeu.

A murit la 458. Mai tarziu, reactia si tulburarile monofizite au dus la condamnarea acestuia, la Sinodul V ecumenic - 553.

Opera.

- Despre intruparea Domnului

- Istorie bisericeasca - in 10 carti.

In exegeza, sub forma de comentarii ni s-au pastrat:

- Talmacirea asupra Psalmilor

- Comentarii la Cantarea Cantarilor

- Comentarii la Profeti.

Sub forma de Chestiuni s-au pastrat:

- Pentateuhul - lucrari pe toata intinderea lui

- Josua, Judecatori, Rut, Regi, Paralipomene si asupra Scrisorilor Sf. Pavel.

Operele sale istorice:

- Istoria calugarilor - Istoria religioasa sau Viata ascetica - cuprinde insemnari asupra vietii celor mai de seama asceti contemporani ai Orientului, printre care pe aceea asupra vietii Sf. Simeon Stalpnicul (cap. 26). La sfarsit e un "Cuvant asupra dumnezeiestii si sfintei dragoste"

- Istoria bisericeasca - continua Istoria lui Eusebiu.

- Istoria prescurtata a ereziilor - in cinci carti - din care primele 4 redau istoria ereziilor in linii mari, de la Simon Magul la ereziile contemporane, iar a cincea e 6 sinteza doctrinara, numita Tratat de credinta si morala crestina.

Operele apologetico-dogmatico-polemice:

- Tratamentul bolilor pagane - in 12 cuvantari, al carei subtitlu este "Cunoasterea adevarului evanghelic prin flosofia grecilor". Lucrarea trateaza unele din temele fundamentale ale cugetarii de totdeauna a omenirii: credinta, originea lumii, crearea ingerilor si a oamenilor, providenta, sacrificiul, cultul martirilor, profetia, morala, eshatologia.

- Despre Providenta - in 10 cuvantari, trateaza despre ordinea fizica si morala in lume.

Lucrarile hristologice:

- Despre Treimea Sfanta si Facatoare de viata

- Despre intruparea Domnului, ambele lucrari pastrate sub numele Sf. Chiril

- Combaterea celor 12 anatematisme ale lui Chiril (si raspunsul acestuia)

- Pentaloghiu despre Intrupare (fragmente)

- Eranistes sau Polymorphos - indreptata contra monofizitilor pe care-i acuza ca cerseau erorile lor de la alti eretici anteriori (gnostici, arieni, apolinaristi). Cartea cuprinde trei dialoguri intitulate dupa cele trei caracteristici ale unirii celor doua firi in Mantuitorul: neschimbat, neamestecat, nepatimitor.

Alte opere cu caracter doctrinar:

- Contra arienilor si eunomienilor

- Contra macedonienilor

- Contra lui Marcion si a marcionitilor

- Carti despre problemele magilor

- Apologia lui Diodor si Teodor

Opera oratorica:

- cateva fragmente - lauda pe Sf. Ioan Gura de Aur.

Corespondenta:

- aproape 250 scrisori

Doctrina

Prieten si partizan al lui Nestorie si al nestorienilor, Teodoret a profesat la inceput teologia si mai ales hristologia acestora. Mai tarziu a recunoscut situatia ortodoxa a adversarilor sai, indeosebi a Sf. Chiril.

Recunoaste nu numai o unire morala, ci si reala a celor doua firi ale lui Iisus Hristos, ca unirea dintre trup si suflet si ca Cel Care a patimit este acelasi cu Fiul lui Dumnezeu. Uneori admite chiar comuniunea insusirilor, dar refuza sa afirme ca Dumnezeu, ca Logosul a patimit.

Totusi el mentine unele pozitii nestoriene chiar dupa 449; neaga unirea ipostatica a firilor, pentru a vorbi de conjunctia, de comuniunea lor, de cel ce locuieste si de templu.

El are deseori idei perfect ortodoxe in hristologie si conceptii admirabile in alte domenii ale teologiei si ale culturii generale, dar condamnarea sa la Sinodul V ecumenic - ca unul din cele trei capitole - fara sa se fi revenit ulterior in nici un fel asupra acestui lucru, ne arata ca Teodoret nu poate fi normativ pentru credinta ortodoxa.

Categoria: Patristica - Parinti si scriitori bisericesti

Cautare: