Teologia oficiala » Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului

Teologia oficiala

In istoria Bizantului, Biserica si Statul au ajuns la un moment dat sa traga unele concluzii din experienta trecutului; acest trecut se baza pe Antichitate si se dezvoltase in constiinta Bisericii pe un ideal imuabil, care urmarea intoarcerea la anumite valori ale trecutului. Cu acordul tacit al Bisericii si al Statului, inainte de instaurarea dinastiei macedonene se ajunsese la un fel de bilant: orice noua dezbatere teologica, orice problema noua, trebuia raportata la trecut. Traditia Sfintilor Parinti, confirmata de autoritatea lor, ca mijloc de referinta sau de citate scoase din context, devenise un fel de garantie a fiabilitatii. In lucrarea Sfantului Ioan Damaschin, De Fide orthodoxa, intalnim tocmai aceasta grija deosebita pentru trecut, pentru Sfintii Parinti, consensum Patrum. Lucrarea ultimului mare Parinte al Bisericii este un fel de "suma" a teologiei grecesti la care secolele posterioare nu au adaugat prea mult. In secolul al IX-lea, Bizantul recunostea tacit ca adevarul universalitatii Bisericii fusese formulat odata pentru totdeauna de catre Sfintii Parinti la Sinoadele Ecumenice. Raspunsul la noile neintelegeri, la noile erori sau intrebari, trebuia imprumutat din literatura patristica. Exigenta acestui demers retrospectiv se afla la originea curentului religios bizantin numit "teologia oficiala".

Principalul ei obiectiv consta in demonstrarea ca "totul a fost deja decis", toate problemele erau rezolvate, iar singura garantie a Ortodoxiei era apelul la trecut. Importanta si meritul acestei "teologii oficiale" nu trebuie minimalizat: ea ne arata inaltul nivel al culturii bisericesti bizantine, preocuparile spirituale si intelectuale deosebite, grija pentru educatie, invatamant, scoli si carti. Toate acestea au facut din Imperiul bizantin centrul cultural al lumii, caruia ii datoram transmiterea unei traditii antice si paleocrestine.

Inceputurile acestui curent oficial al teologiei bizantine le putem plasa odata cu renasterea culturala din a doua jumatate a secolului al X-lea, centrul fiind Universitatea din Constantinopol. De aici a iesit "parintele teologiei bizantine" patriarhul Fotie (858-867; 877-886). Universalitatea stiintei sale a atras o pleiada de savanti si teologi, printre care si Chiril, fratele lui Metodie, Apostolul slavilor. Raspunsurile sale date lui Amfilohie de Cizic raman pana astazi un exemplu tipic al teologiei fondate pe referinte si citate.

La randul lor, imparatii Leon al VI-lea si Constantin al VII-lea sau Universitatea din Constantinopol, au reprezentat centrul unei intense activitati intelectuale, in care predomina interesul pentru antichitate si arheologie.

Categoria: Aspecte ale istoriei si spiritualitatii Bizantului - Pr. Emanoil Babus

Cautare: