Asupra “explicării“ purcederii Duhului Sfânt

Atât ca efort omenesc (teologic) de a pătrunde în taina treimică, cât și ca dezvăluire (parțială, bineînțeles) a dinamicii/mecanismului ființei dumnezeiești în trei persoane.

Fericitul Augustin este cel care a “lansat“ primul această pistă teologică: a nașterii Fiului din Tată (Singurul cu această obârșie), și a originii duble a Duhului Sfânt - atât din Tatăl, cât și din Fiul.

Biserica din Spania a îmbrățișat prima această viziune, în secolul al 6 lea, dar dintr-un motiv pragmatic însă teribil de naiv: lupta contra arienilor (era țintit regele vizigot Rekkared, arian care a trecut în cele din urmă la dreapta credință), prin accentuarea dumnezeirii lui Hristos. Dacă Duhul Sfânt purcedea și de la Fiul, atunci acesta devenea Dumnezeu “deplin“, contestând astfel teza ariană că Hristos ar fi fost o creație ulterioară a Tatălui, având un grad “dumnezeiesc“ inferior Acestuia.

Papii au rezistat un timp tentației de a introduce Filioque în Crez (la Conciliul din 809 de la Aachen Papa Leon al III lea a acceptat formal Filioque însă s-a opus schimbării Crezului niceo-constantinopolitan), dar la încoronarea lui Heinrich al II lea ținută la Roma în 1014 modificarea s-a introdus și în Crez, la cererea expresia a împăratului. Sau, spre exemplu, în capitala Franței Filioque a apărut în Crez de-abia la anul 1240...

Cert este un lucru: Bizanțul a reacționat vremelnic (încă din secolul al 9 lea prin Patriarhul Fotie) la aceste schimbări de paradigmă a înțelegerii Sfintei Treimi și raporturilor din sânul Acesteia, explicând limpede că occidentalii dizolvă monarhia Tatălui înlocuindu-o cu diarhia (dublă obârșie) dar și cu diteismul (credința în doi dumnezei). Ceea ce schimbă r a d i c a l conceptul hristologic, dar și cel treimic.

Astăzi ne bucurăm pentru nașterea Bisericii creștine, adevărata instanță mântuitoare a omului!

Categoria: Articole

Cautare: