CÂNTEC ÎN ZEGHE - Eliana Popa

În zarca Aiudului

Cântă robii Domnului

Da' nu cântă cu glas tare

Cântă-n inimi fiecare.

Peste negrele zăbrele

Luna țese fir de stele,

Pâlpâie lumini și jar

Ca o candelă-n altar.

Siluetele uscate,

Ard în rugă-ngenuncheate,

Mână-n mâna, har și tihnă,

Pe frunți cercuri de lumină.

N-au tămâie să cădească,

Nici agheasmă să stropească,

N-au nici vin și nici prescură

Pentru cuminecătură,

Dar suspinul lor și cântul

Unesc cerul cu pământul.

Ruga lor spre Domnul suie

Precum fumul de tămâie.

Lacrimi multe curg din gene

Peste răni și peste semne,

Spală sânge și durere

Cum agheasma spală rele.

Și în tivul de la zeghe

Stă un bob din Noua Lege;

O fărâmă de Hristos

Ce se-mparte bucuros.

Iar în loc de Antimis

Pieptul bietului proscris.

Și trăiesc cu bucurie

Cea mai Sfântă Liturghie.

Unesc cerul cu pământul

Unesc omul cu Preasfântul,

În același Crez cu sfinții

Cu Martirii și Părinții.

Și Hristos, lor, se împarte

Din potire minunate,

Pâinea Vieții-n trup de tină

Le dă pace și lumină!

Și pe rana sângerândă,

Și pe fruntea ce asudă,

Maica Sfântă toarnă mir

Strângând sângele-n potir.

Pune-n el și ruga lor

Și-l așează pe-un pristol,

Să fie spre mărturie

Sfânta lor mucenicie!

În zarca Aiudului

Cântă sfinții Domnului!

Eliana Popa

Categoria: Poezie religioasă

Cautare: