Moise, prorocul poporului evreu pomenit și de către Biserica creștină în ziua de 4 septembrie, a rămas în conștiința creștină drept singurul om care L-a putut vedea în mod fizic pe Dumnezeu.
„Am văzut lumina cea adevărată”, așa cântăm în finalul dumnezeiștii Liturghii, mărturisind prin acesta că Însuși Dumnezeu a fost prezent în mod real în mijlocul comunității euharistice. Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos nu sunt simbol, ci prezență reală, pâinea și vinul fiind „prefăcute”, prin pogorârea Duhului Sfânt invocat prin epicleza euharistică. „Am văzut lumina cea adevărată” se referă tocmai la perceperea lui Dumnezeu la nivelul simțurilor umane, drept Lumină.
În Sfânta Scriptură întâlnim două categorii de afirmații cu privire la vederea lui Dumnezeu. Pe de o parte, se afirmă că Dumnezeu nu poate fi văzut, pe de altă parte ni se relatează că El este comunicabil, deci poate fi văzut. Pentru prima categorie, un text din Noul Testament exprimă neputința omului de a-L vedea la nivelul simțurilor pe Dumnezeu: „Dumnezeu singur are nemurire; El trăiește în lumina cea neapropiată; nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici nu poate să-L vadă” (I Timotei 6, 16).
În același timp, există un pasaj în Sfânta Scriptură despre un om care L-a văzut pe Dumnezeu. Moise, prorocul poporului evreu pomenit și de către Biserica creștină în ziua de 4 septembrie, a rămas în conștiința creștină drept singurul om care L-a putut vedea în mod fizic pe Dumnezeu: „Domnul însă grăia cu Moise, faţă către faţă, cum ar grăi cineva cu prietenul său.
După aceea, Moise se întorcea în tabără; iar tânărul său slujitor Iosua, fiul lui Navi, nu părăsea cortul. (…) Apoi, a adăugat: Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască. Şi iarăşi a zis Domnul: Iată aici la Mine un loc, şezi pe stânca aceasta. Când va trece slava Mea, te voi ascunde în scobitura stâncii şi voi pune mâna Mea peste tine, până voi trece. Iar când voi ridica mâna Mea, tu vei vedea spatele Meu, iar faţa Mea nu o vei vedea!” (Ieşire 33; 11, 20-23).
Așadar, Dumnezeu rămâne nevăzut omului la nivel de simțuri, dar se face văzut prin Mântuitorul Hristos. Odată cu Întruparea Fiului lui Dumnezeu, vederea Sa devine posibilă. Acest lucru ne este arătat prin Moise, care înainte de întrupare nu vede decât spatele lui Dumnezeu pe când noi, creștinii, ne bucurăm de prezența reală – în cadrul dumnezeiștii Liturghii.
______________
Ce semnifică șarpele de aramă, care a fost ridicat de Moise pe stâlp în pustie?
Șarpele cel înțelegător încă de la început l-a înșelat pe om prin neascultare și a amestecat în însuși trupul nostru legea păcatului, strecurându-se ca un șarpe în noi prin plăcere, de aceea cel care umblă în (calea) virtuții, lipsit de patimi, dacă se va întoarce spre Egipt, adică din nou spre întunecimea păcatului, va fi rănit de șarpele cel înțelegător; dacă însă își va aținti privirea către Domnul cel răstignit pe cruce, al Cărui trup, fiind spânzurat pe înălțime, a avut nelucrătoare legea șarpelui păcatului din trupul nostru, atunci acela se va mântui.
Iar șarpele este de aramă fiindcă natura aramei nu permite nici micșorare, nici nu ruginește, precum nici Domnul nu a fost atins de rugina păcatului și nici trupul Lui nu a văzut vreodată stricăciunea. Dar fiindcă Grigorie Teologul pomenește și el, zicând că „șarpele de aramă este spânzurat ca remediu împotriva șerpilor care mușcau, nu ca un tip al Celui care a pătimit pentru noi pe cruce, ci ca un antitip”; și că cel ce crede „ucidea împreună (cu șarpele) și puterile de sub el”, este deci necesar să lămurim și acest lucru.
Cel ce-și curățește vederea sufletească prin virtute și prin cunoștința de Dumnezeu va cunoaște limpede că răul este neipostatic, nefiind în niciuna dintre ființe, cu excepția prezenței lui în faptele noastre. Astfel deci șarpele cel începător al răutății a amestecat în om viclenia păcatului prin neascultare, așadar, i s-a poruncit lui Moise să înalțe un șarpe de aramă, anunțând ceea ce avea să fie la venirea Domnului: căci El însuși și numai prin patima pe cruce a răstignit păcatul și l-a arătat nelucrător și mort. Oricine deci își va aținti ochii la El și va crede că vrăjmașul este omorât și nelucrător, acela omoară puterile de sub el; căci cu niciun chip, nici prin simțiri, nici prin cele sensibile, a căror stăpânire o are acela, nu poate vătăma pe cineva. De aceea spune și Părintele nostru Grigorie că acest șarpe nu este ca un tip, ci ca un antitip, ca unul care închipuie omorârea diavolului.
(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Întrebări și nedumeriri, Editura Doxologia, Iași, 2012, pp.77-78)
Categoria: Articole
Cuvinte cheie: Sfântului Prooroc Moise
Cautare:
Moise – omul care L-a văzut pe Dumnezeu.
Vizualizari: 264
Id: 30103
Imagine:
Share:
„Vesnica pomenire!”
Ce înseamnă literele IC XC / NI KA ?
Reguli pentru crestinii care merg duminica la Biserica
Cum trebuie sa se incheie fiecare rugaciune crestina?
Pietism, zelotism, intelectualism, hipercriticism
Usa pocaintei
Ce urăm de zilele sfinților?
L-am rugat pe Dumnezeu
Semnificatia zilelor din Saptamana Mare - Pr Teofil Paraian
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.