Să nu judeci pe nimeni și nimic din ceea ce nu-ți place

Bătrânul Evmenie cultiva neîncetat smerita cugetare și era atent la fiecare detaliu pentru a evita să alunece în judecată. Nu îngăduia să judecăm pe nimeni și nimic!

☆ De exemplu, chiar și dacă spuneam într-un mod binevoitor că „Costică e băiat bun, dar e chel”, imediat ne-ar fi spus: „Frumoasă e chelia!”

Ne spunea adesea: „Cine judecă să se aștepte la ispită trupească. Dacă nu vine ispita trupească, înseamnă că Dumnezeu l-a părăsit cu totul.”

☆ Insista să ne păzim mintea. Mă sfătuia: „Să fie mintea ta mereu atentă și, de observi că ai judecat, fie în gând, fie în afară, să spui imediat: „Iartă-mă, Hristoase al meu!” Imediat! Minte veghetoare! Nu una leneșă. Nu căuta justificări. Să vezi cât mai repede păcatul care se mișcă înlăuntrul tău, fie ca gând, fie ca dorință. Și imediat să te pocăiești.”

☆ Îmi amintesc că am mers la Londra să-l vizităm pe Cuviosul Sofronie de la Essex. Eu, fiind absolvent de drept, eram mereu gata să judec și să examinez totul. Priveam Londra și vedeam doar ceață. Îmi spuneam: „Maica Domnului, Londra aceasta e mereu în ceață. Cum de au venit aici ciprioții să trăiască? Numai ceață!” „Frumoasă e Londra, frumoasă e Londra, ce frumoasă e Londra!” începu să tot repete Bătrânul. Cum aș fi îndrăznit să mai spun că e ceață? „Rece este poporul ăsta englez, Gheronda, rece! Clima i-a influențat.” Și el răspundea: „Ce frumoși sunt englezii, ce frumoși sunt englezii! Îmi place să fiu în Anglia. Cât de frumoasă e Anglia!” Unde să mai îndrăznești a mai zic ceva despre englezi?

☆ Altă dată ne aflam la Spitalul de Boli Infecțioase, pregătindu-ne să facem o sfeștanie. Și, deși era luna septembrie, căldura era nemaipomenită. Eu deja începusem să cârtesc:

— Of, ce căldură, ce caniculă, Gheronda! Pfu, pfu, pfuuu... Septembrie, dar zici că am fi în Cipru. Cum a ajuns așa vremea în Atena? Ce căldură, ce zăpușeală!

Bătrânul însă începu să râdă, un râs care nu se mai termina. I-am zis:

— De ce râzi?

— O, ce frumoasă-i căldura, frumoasă-i canicula, frumoasă-i zăpușeala! Cât de necesară este arșița! Toate sunt necesare. Ce frumoasă e căldura! Hristoase al meu, orice vrei Tu. Arșiță, arșiță, ploaie, ploaie! Frumoasă e zăpușeala.

Eu i-am spus:

— Tot spui că e frumoasă una, frumoasă alta, frumoasă căldura...

Și el mi-a zis:

— Vezi tu, mintea ta s-a obișnuit să judece. Dacă vrei să încetezi să judeci, încetează a le judeca pe cele rele. Când începi așa, unul îți miroase urât, altul te deranjează, și apoi mă vei judeca și pe mine. Mintea se va obișnui, copilul meu. De aceea, să vezi mereu partea frumoasă a lucrurilor. Astfel, acest om sfânt te învăța să nu judeci pe nimeni și nimic din ceea ce nu-ți place.

*Mitropolitul Neofit de Morfou*

Categoria: Articole

Cautare: