Dumnezeu ne iubește așa cum suntem. Ne iubește chiar și în eșecurile și slăbiciunile noastre. Trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu ne iubește pentru că suntem mai buni sau mai desăvârșiți decât alții. El ne iubește chiar și în cele mai mari căderi și neputințe ale noastre.
Dacă toți ceilalți așteaptă să le demonstrăm ceva ca să ne iubească — fie că este mama, tatăl sau societatea — Dumnezeu nu cere să ne dovedim vrednicia. El ne iubește necondiționat. Dragostea lui nu are condiții, este o dragoste unică, care ne cuprinde în totalitate, chiar și atunci când suntem căzuți și neputincioși.
Pentru mine, personal, cel mai încurajator lucru este să știu că există Dumnezeu, Cel care nu mă judecă, nu mă condamnă, nu mă presează și nu mă înjosește. El mă așteaptă cu răbdare, are încredere în mine, așteaptă maturizarea mea, creșterea mea duhovnicească, fără să Se grăbească. Aceasta este mântuirea mea. Astfel, toată neliniștea legată de necesitatea de a dovedi ceva dispare. Dar noi, din vanitate, preferăm să arătăm și să demonstrăm cât suntem de puternici și fără cusur.
Dacă vom înțelege aceasta, cred că vom găsi mângâiere, pace și liniște. Când? Atunci când mă accept pe mine însumi (adică îmi conștientizez slăbiciunea) în prezența lui Dumnezeu. Cele mai mari suferințe în viață încep atunci când nu poți să te accepți pe tine însuți. Și, când nu te poți accepta, nu poți accepta pe nimeni. Atunci toți ceilalți par a fi vinovați, dar, în realitate, vinovat este propriul nostru „eu.”
Așadar, dacă mă accept pe mine însumi în numele lui Dumnezeu, în prezența iubirii Sale absolute și necondiționate, atunci vine speranța. Și aceasta nu vine din realizările mele, ci din dragostea și relația mea cu Dumnezeu. Aici este marea diferență față de gândirea lumească, unde speranța vine din cuceriri, realizări, succese. În schimb, speranța în viața duhovnicească se naște din nimicnicia mea, din faptul că nu am ce să dau în afară de sinele meu, de sărăcia mea, de eșecurile mele, de urâțenia mea duhovnicească.
Este extrem de încurajator să simți că Cineva te iubește fără să ai nicio obligație în sens juridic sau moral de a dovedi ceva. Dacă există vreo datorie, aceea este să-L iubești pe El. Dar nici aceasta nu este o obligație, ci ceva care se naște firesc în sufletul omului.
Pr, Haralambos Papadopoulos
Categoria: Articole
Cautare:
Speranța în viața duhovnicească se naște din nimicnicia mea
Vizualizari: 4
Id: 31346
Imagine:
Share:
„Vesnica pomenire!”
Ce înseamnă literele IC XC / NI KA ?
Reguli pentru crestinii care merg duminica la Biserica
Cum trebuie sa se incheie fiecare rugaciune crestina?
Pietism, zelotism, intelectualism, hipercriticism
Usa pocaintei
Ce urăm de zilele sfinților?
L-am rugat pe Dumnezeu
Puterea celor 40 de liturghii si parastase
Text
-
Calendar ortodox
Cântări și pricesne
Cărți epub
Cărți epub rusă
Cărți online
Cărți pdf
Evanghelii duminicale
Articole
Rugăciuni
Slujbe și rânduieli
Versuri colinde
Viețile Sfinților
-
Predici
Părinți duhovnicești
Rugăciuni
Cântări bisericești
Slujbe
Cărți
Colinde
Radiouri online
Arhivă emisiuni radio
Video Software
Căutare avansată
webortodox[AT]yahoo.com (inlocuiti [AT] cu @)
Facebook:
facebook.com/
resurseortodoxero
Youtube: youtube.com/@resurse-ortodoxe
noutati-ortodoxe.ro - Știri și informații din viața bisericii ortodoxe, evenimente religioase, conferințe, apariții editoriale.
maicadomnului.ro - Preacinstire pentru Maica Domnului - Prea Curata Fecioara Maria.