Timp putin, dar petrecut bine!

Când am vizitat muzeul de la Mănăstirea Putna – nu cum e aşezat acum, ci cum era aşezat pe-atunci – m-a întrebat stareţul de acolo (care acum este arhiereul Gherasim Cocoşel de la Rădăuţi) ce piesă mi-a plăcut cel mai mult de la muzeul lui Ştefan cel Mare. Se aşteptau toţi ca să zic că mi-au plăcut nişte steaguri împunse de suliţe, erau nişte clopote, erau nişte veşminte, era şi o cruce din aur, care avea şi lemn de la Sfânta Cruce în ea, dată de un împărat lui Ştefan cel Mare, şi se aşteptau să zic dintr-astea.

Am observat un lucru pe care ceilalți poate că l-au neglijat. Pe tocul uşii, la intrarea în camera muzeului, era un pomelnic scris de Ştefan cel Mare, cum să fie el pomenit după moarte – iată, acel pomelnic îl reprezenta pe Ştefan cel Mare! Se gândea la moarte, cum să fie pomenit, se gândea la mântuire. Asta a fost observaţia mea. Acel pomelnic este scris în limba slavonă, despre cum să fie el pomenit în fiecare zi a săptămânii.

Crucea i-a fost dată de un împărat. Ce merit avea el? Avea meritul că se numea cum se numea..., era un mare conducător de oşti. Clopotele le-a făcut cu banii ţării; veşmintele la fel – foarte bine că le făcea, aveau valoarea lor.

Eu vă spun cu frică, pentru că sunt convins că vă veţi convinge la Judecata de Apoi de cuvintele acestea, ce părere de rău va avea lumea, că n-a dus o viaţă de pocăinţă. Căci dacă i-am întreba pe cei de sus: „Ce v-a costat pe voi de aţi ajuns la atâta fericire?”, ne-ar răspunde: „Timp puţin, dar petrecut bine!” Timpul este prea scurt. Uitaţi-vă la voi, sunteţi de douăzeci şi ceva de ani; sau uitaţi-vă la mine, sunt de 84 de ani. Nici nu-ţi vine să crezi! Şi eu am ani de închisoare, ani de pustie, cincizeci de ani de călugărie, din care 46 de preoţie.

Repet, o să vedeţi la Judecata de Apoi că n-am folosit timpul bine şi veţi zice: „Ce-mi trebuia lucrul cutare?!”. (...)

Şi ce urmează? Nu urmează o pauză. Nu urmează încă o viaţă şi: „A, am să ştiu ce-am să fac!”. „Astăzi de veţi auzi cuvântul Meu, să nu se învârtoşeze inimile voastre!”

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a doua, volumul III, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, pp. 113-114)

Categoria: Articole

Cautare: